~~Ideea şi fenomenul schimbării apar în Biblie atât în vechiul cât şi în noul testament. Exemple de schimbare găsim în texte precum: Evrei 1:12 sau 2 Petru 3:10. În Matei 6:33 suntem instruiţi să căutam în primul rând ȋmpărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui. În momentul când învăţăm şi reuşim să ne schimbăm atitudinea despre viaţă, Dumnezeu are grijă de toate celelalte lucruri. Ţinta noastră este căutarea adevăratelor valori – înţelepciunea, cunoştinţa şi bucuria alături de Dumnezeu.
 

Probleme dificile de drept civil
 
Schimbarea  reprezintă deschiderea şi dispoziţia de a recunoaşte că nu tu eşti arhitectul vieţii tale. Viaţa îţi este dăruită şi încredinţată de Creatorul tău şi atunci când realizezi că eşti dependent de El, sensul de mers trebuie modificat în direcţia în care planul lui Dumnezeu a dezvoltat şi orientat talentele şi aptitudinile pe care ţi le-a dat pentru a te dezvolta ca individ, cu roluri multiple de-a lungul vieţii. Am fost făcuţi după chipul şi asemănarea Lui şi creaţi pentru a-L sluji. Dumnezeu ne-a dat daruri spirituale: pasiune compusă din dorinţe, speranţe, visuri şi dragoste afectivă; abilităţi de supravieţuire, slujire şi creaţie; personalitate individuală bazată pe tipuri de relaţii; profesionalism, rezultat din experienţe care se rezumă la a servi existenţa în grup, precum mădularele în trup.

Datoria ta este să recunoşti că cel mai important pas în îndeplinirea planului divin este recunoaşterea schimbarii care are loc în tine. Romani 15:4 ”...prin răbdarea şi mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde”. În primul rând învăţăm să descoperim prin autoanaliză, dar şi solicitând părerea celor din jur care ne cunosc, din ce este format eul personal, dar şi cărui scop de slujire este destinat. Următorul pas este acceptarea a ceea ce eşti, recunoscând cadrul şi limitele în care evoluezi cu maximum de randament, fără a te compara cu cei din jur. Această schimbare se face plecând de la premiza că eşti aici în această lume pentru un scop bine determinat, dezvoltând ceea ce Dumnezeu ţi-a dat spre administrare şi recunoscând că responsabilitatea ta este:
– sa îmbunătăţeşti continuu relaţia ta cu Dumnezeu
–  să administrezi toate darurile primite: calităţi; talente; abilităţi
– să-ţi administrezi personalitatea, pasiunea şi profesionalismul
– să administrezi relaţiile cu ceilalţi oameni ca şi cum ar fi una cu tine
– să administrezi relaţia ta cu creaţia vie a lui Dumnezeu
– să administrezi relaţia ta cu bunurile date spre administrare.

Evrei 4:12 spune:  ”Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii”.  Tehnologia şi ştiinţa umană încă nu pot să facă diferenţa între suflet şi duh. Totuşi Cuvântul lui Dumnezeu schimbă sufletul, judecă intenţiile şi gândurile, înţelege simţurile.  Cuvântul lui Dumnezeu ne educă, ne confruntă, ne arată calea de întoarcere de la păcat şi cum să folosim principiile biblice într-un mod practic pentru viaţa noastră.

Administrarea schimbării

Dumnezeu ne-a dat viaţa şi prin viaţă ne-a făcut responsabili. Prin pregătire şi antrenament, putem năzui să cucerim noi piscuri, pe care ieri nu le ştiam. Dacă încerci să fi pe placul oamenilor, acest lucru te va ţine departe de liniştea lui Dumnezeu. A te schimba înseamnă a recunoaşte că faci lucruri care nu sunt corecte, cinstite şi pe placul Lui. Spiritualul, fizicul şi intelectualul sunt parte dintr-un proces. În toate acestea, un element comun îl reprezintă cedarea şi răscumpărarea. Ne pregătim să devenim mai buni, dar procesul de pregătire începe prin a te dezvăţa şi învăţa să recunoşti şi să cedezi. Obiceiurile vechi, chiar dacă nu sunt rele, trebuie eliminate – pentru a asimila noi deprinderi, pentru a ajunge să raspundem pozitiv provocării de a ceda, care duce la ascultare şi neprihănire. Această schimbare are la bază înţelegerea.

Suntem administratori şi avem responsabilitatea să administrăm toate categoriile de relaţii: cea cu Dumnezeu, cea cu proprietatea (bani, averi, proprietăţi imobiliare, afaceri, etc.), cea pe care o avem cu ceilalţi oameni, cu natura, cu timpul şi bineînţeles administrarea relaţiilor de sisteme. Esenţa valorii noastre pleacă şi se termină  cu încrederea în Dumnezeu. În Luca 16:10 ni se arată că cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari.

Călătoria pe care o facem prin viaţă începe cu perioada de pregătire, dependenţi de părinţi (ochii de adolescenţi o interpretează chiar ca robie), urmată de setea de libertate pe care nu o înţelegem şi care ne face să hoinărim prin deşertul vieţii de tineri adulţi… pentru că o dată ajunşi la libertatea de adulţi să înţelegem că independenţa nou câştigată se bazează pe dependenţa noastră faţă de Dumnezeu şi faţă de cei care ne-au ajutat să creştem! Mai târziu independenţa de părinţi trece printr-un nou ciclu în care învăţăm robia, deşertul şi libertatea la nivelul propriei familii, pentru a o termina cu ieşirea din viaţă, unde independenţa noastră şi de fapt esenţa valorii noastre să strălucească în dependenţa faţă de Tatăl nostru.

Viaţa noastră se poate asemui unei ipoteci, pentru că noi trebuie să dăm ȋnapoi ceea ce Dumnezeu ne-a împrumutat – viaţa. Am primit în dar această lume şi toate uneltele pentru a o administra. De multe ori luăm cu împrumut din viaţă şi uităm să plătim, dar aşa cum este şi cu ipotecile care rămân neplătite, vine timpul când suntem judecaţi pentru neplată şi ceea ce am luat, ne este luat înapoi. Psalmi 118:24 ne arată cine a făcut ziua de azi, care poate fi una de suferinţă, dar precum Iov sau Isus, trebuie să o trăim cu bucuria existenţei ei, să îndurăm pentru a fi pregătiţi pentru ziua de mâine.

Tu eşti în primul rând un administrator, iar abilităţile de administrator se dezvoltă învăţând – pentru că tot ce faci serveşte la construirea unei conduite care defineşte personalitatea ta. Abilitatea de a administra se va dezvolta o dată cu personalitatea, care-şi va spori progresiv puterea şi influenţa, controlând finalmente existenţa ta.

Atât timp cât mergi conform planului lui Dumnezeu şi eşti plăcut Lui, Eclesiastul 2:26 spune că îţi vor fi date înţelepciune, ştiinţă şi bucuria cu care să duci la bun sfârşit responsabilităţile trasate pentru viaţa ta. Mai mult, în 2 Corinteni 9:10 ni se spune că „Cel ce dă sămânţa semănătorului şi pâine pentru hrană vă va da şi vă va înmulţi şi vouă sămânţa de semănat şi va face să crească roadele neprihănirii voastre”. Rolul nostru este unul activ în care trebuie să învăţăm să dezvoltăm darurile primite şi să continuăm să semănăm. Din recolta de grâne, ţăranul îşi opreşte o parte pentru nevoile gospodăriei, o parte pentru sămânţa anului viitor, iar o parte o comercializează pentru a satisface nevoile de hrană a altora. Principiul acestui verset arată unde este dependenţa noastră, care duce la înmulţirea binecuvântării.

În modul de abordare şi de alocare a timpului în afaceri există cel puţin două căi, care generează cel puţin două tipuri de oameni de afaceri: generalistul – adică cel care studiază şi rezolvă problema singur, devenind cunoscător, dar căruia i se plateşte preţul în timp şi se prea poate mai puţini bani, sau specialistul – adică cel care vinde expertiza şi soluţia, dar căruia i se plăteşte preţul în mai mulţi bani şi un pic de timp. Aceste două căi de folosire a timpului pot functiona pentru tine, în diferite situaţii. Mi s-a ȋntâmplat adesea să citesc o carte numai pentru o singura idee şi am asemuit acest lucru cu o cărămidă pe care am adaugat-o la zidul sau la clădirea construită. Duhul de cunoştinţă ni se dă atunci când îl cerem şi când ne implicăm, când ne facem partea, când acţiunea noastră este îndreptată către căutarea unei soluţii.

Chiar dacă nu pare, lumea este în continuă schimbare, pentru că Dumnezeu a creat timpul într-o mare velocitate, i-a indus acest caracter ciclic, care crează creştere cu schimbare continuă. Noi trebuie să înţelegem că tot ce este în jurul nostru se schimbă şi că singura constantă este dragostea lui Dumnezeu pentru noi. Această repeziciune a schimbării (chiar dacă nu este întotdeauna uşor sesizabilă) se bazează şi pe reacţia ta, pe raspunsul de corectare a obişnuinţelor în care te complaci. De regulă, suntem reticenţi şi rezistenţi la schimbare, pentru că ne complacem într-o zonă de confort, de protecţie faţă de schimbarea de orice fel. Dacă nu ştiai, află că te schimbi mai uşor decât crezi: cam la fiecare 7 ani, celulele care compun corpul nostru sunt înlocuite, rezultând practic un nou trup… Deci, în timpul unei vieţi de aproximativ 70 de ani, sufletul nostru schimbă vreo 10 trupuri!! Aceasta tranziţie implică modificări – cu aspecte pozitive şi negative – în abilităţile noastre fizice. Rezultă că schimbarea există în noi şi e normal ca şi noi să creăm schimbare.

Un element important despre structura schimbării este prezentat în Proverbe 23:23 care ne ajută să realizăm că o cheie a schimbării este cunoaşterea. Pentru mulţi, cunoaşterea este definită ca volumul de informaţii pe care îl asimilăm. Pentru cei credincioşi, cunoaşterea este un DUH, un dar de la Dumnezeu, iar administrarea cunoaşterii se referă la administrarea însuşirilor compuse din cunoştinţe, abilităţi, talent şi comportament. Valoarea cunoaşterii este diferită de la persoană la persoană, pentru că Dumnezeu a dat diferite daruri oamenilor şi ne-a pregătit pe fiecare dintre noi pentru a-I sluji Lui. O bună înţelegere, o recunoaştere clară şi dorinţa de a o avea reprezintă fundamentul cunoaşterii, iar esenţa administrării cunoaşterii este de asemenea arătată în Biblie. în 1 Samuel 2:3 ni se spune că stăpânul cunoaşterii este Dumnezeu: “căci Domnul este un Dumnezeu care ştie totul,” pentru ca în 2 Cronici 1:12 să aflăm că: “înţelepciunea şi priceperea îţi sunt date” iar mai apoi în 1 Corinteni 12:8 învăţăm despre aportul Duhului Sfânt în „managementul cunoaşterii”: “De pildă unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh”. Administrarea cunoaşterii nu înseamnă că noi putem manevra ceea ce cunoaştem, ci că Dumnezeu este cel ce ne arată cum se poate face acest lucru. El a avut încredere în noi şi ne-a oferit bogăţia cunoaşterii pentru a o folosi în îndeplinirea planului Său, la fel cum ne-a dăruit şi Duhul Sfânt pentru a intra în relaţie şi-n comunicare cu noi. Cunoaşterea nu este numai un dar oferit nouă, ci şi un spirit, după cum se spune şi în Isaia 11:2 :”Duhul Domnului se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul”.

Esenţa administrarii cunoaşterii este porunca biblică “Iubeşte-ţi aproapele.” A fi profesionist este o vocaţie, pentru că trebuie să-ţi dai silinţa să faci tot ce-i mai bun astăzi ca şi cum mâine nu ar exista! A-ţi urma chemarea cere sensibilitate şi sacrificiu, dar în cele din urmă nu este foarte dificil (şi oricum, merită!) să devii profesionist – pentru că tot ceea ce trebuie să faci este să iubeşti!

Schimbarea în relaţia cu familia

Familia reprezintă (cum ştim din alte vremuri!) „celula de bază a societăţii”. În lume, majoritatea afacerilor derulate sunt afacerile de familie. Acestea reprezintă şi planul lăsat de Dumnezeu pentru supravieţuirea omenirii şi au un caracter special, pentru că ele sunt baza societăţii şi pe ele trebuie să-şi clădească societatea sistemul economic.

Sistemul biblic se bazează pe darurile primite, pe abilitatea de a fi profesionist şi a da tot ce este mai bun în relaţia cu ceilalţi oameni. Ca atare, pe lângă afacerile de familie, profesiile liberale reprezintă o latură ȋn care specializările sunt puse ȋn practică în relaţiile cu alţi oameni.

Succesul unei afaceri de familie nu trebuie căutat în afara cadrului Scripturii – o asemenea perspectivă şi fundamentare biblică îl reprezintă capitolul 23 din Proverbe, care spune să cumperi înţelepciunea, învăţătura şi priceperea, dacă nu le ai, pentru că folosirea resurselor acumulate de familie depinde de felul în care primeşti şi foloseşti sfaturile profesioniştilor în subiecte precum: bugetul personal, finanţele şi investiţiile familiei, dezvoltarea şi strategia afacerii de familie, taxe, lege, relaţiile din şi între familii, pregătirea generaţiei următoare, dar şi transferul de proprietate.

Preocuparea pentru creşterea cunoştinţelor ne ajută să ne pregătim mai bine pentru schimbările prin care trece familia; în plus, beneficiile ridicării nivelului de cunoaştere în noi se vor regăsi practic, câteva dintre ele fiind prefigurate în Proverbe 24:4: ”Prin ştiinţă se umplu cămările de toate bunătăţile de preţ şi plăcute. Un om înţelept este plin de putere şi cel priceput îşi oţeleşte vlaga.”

Unitatea de bază, FAMILIA, nu este constituită doar din soţ, soţie şi copii. Biblia ne învaţă multe lucruri legate de familie şi de perpetuarea ei. Familia de azi este o continuare a familiei de ieri, iar crearea unei familii sănătoase în viitor se creionează azi şi se bazează pe înţelegerea legăturii cu Dumnezeu şi a dependenţei de El. Anumite păcate se transmit în familie până la a patra generaţie, la fel cum şi responsabilitatea de a asigura securitatea financiară a familiei se transmite în familie, de la străbunici la bunici apoi la părinţi spre copii.

Fie şi pentru că determină cadrul şi bagajul de trăsături şi obiceiuri din familie, precum şi atitudinea şi conduita vieţii (inclusiv spirituale), alegerea partenerului de viaţă este foarte importantă.

Îndepărtarea păcatelor din familie începe cu ordinea în viaţa personală – care devine efectivă prin alegerea şi acceptarea lui Isus Hristos ca Mântuitor. Responsabilitatea pe care o avem – de a întreţine şi adânci relaţia cu Dumnezeu – acum începem să o conştientizăm. Trupul nostru este un templu al lui Dumnezeu, al Duhului Sfant. Duhul nostru reflectă legătura noastră cu Dumnezeu, prin Duhul Sfant. La naştere, primim în dar un trup, care pe lângă faptul că a fost un dar, a mai şi fost răscumpărat (1 Corinteni 6:19-20) – răscumpărare care devine efectivă doar prin credinţa în jertfa şi învierea lui Isus. Pe lângă trup, avem bagajul unui duh care este activat doar prin Duhul lui Dumnezeu, despre care ştim atât de puţin!

Individul trebuie văzut ca un component al unui sistem. Ţinând cont de teoriile lui Sigmund Freud şi plecând de la felul în care întreaga familie participă la dezvoltarea individului şi la crearea mediului în care acesta se dezvoltă, Doctorul Murray Bowen a dezvoltat teoria sistemului familiei. Se poate lesne observa că această teorie se bazează pe cele 10 porunci, şi în mod special pe Exodul 20:5: Eu Domnul Dumnezeul tău sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea (copil, părinte, bunic) şi la al patrulea neam (străbunic) al celor ce Mă urăsc”. Trecutul este prologul prezentului, adică la fel ca părinţii sunt şi copiii, care preiau de regulă (parţial) din modelul învăţat în familie. Doctorul Bowen a conturat imaginea individului luând în calcul şi moştenirea genetică şi genealogia familiei, pentru a stabili caracterul şi sistemul total al familiei. S-o observat că într-adevăr copilul este influenţat şi afectat de păcatele pe care le vede în familie, adică de cele ale generaţiei din care face parte, cea a părinţilor, cea a bunicilor şi cea a străbunicilor acolo unde este cazul, aşa cum arată şi Exodul 34:7. Biblia ne învaţă că Dumnezeu a lăsat reguli clare în ce priveşte modalităţi prin care comportamentul trebuie transmis în familie; deci nu este hazard sau coincidenţă în maniera în care afacerile sau meseria se transmit în familie. Istoria ne arată familii care se ocupă de multe generaţii cu politica sau construcţiile, cu medicina sau cu arta – acest lucru demonstrând mesajul care este învaţat şi transmis în familie pe baza unui sistem multi-generational. El reprezintă un proces de funcţionare şi alegere, în care se absoarbe informaţia, în care abilităţile funcţiilor respective se integrează prin observare şi se aplică prin practicare. Chiar dacă abilităţi noi sunt învăţate în afara familiei, Doctorul Bowen spune că atunci când individul este stresat, el tinde să se refugieze în comportamentul învăţat în familie. Biblia ne învaţă că putem să evităm revenirea la comportamentul necorespunzător, dacă optăm deliberat pentru respectarea poruncilor lui Dumnezeu.

Rezultă deci că templul creat şi răscumpărat de Dumnezeu, trupul pe care ţi l-a dat spre administrare în locul în care te afli, va fi atât binecuvântat cât şi protejat de El, dacă ai în vedere curăţenia şi smerenia, adică ascultarea de Dumnezeu. Pentru a înţelege cum se face acest lucru, plecăm de la individ şi relaţia lui cu Dumnezeu şi urmăm relaţia individului cu înzestrarea primită de la Tatăl, adică dotarea cu aptitudini, daruri, talente şi abilităţi specifică fiecăruia dintre noi.

Administrarea acestor înzestrări – atribuite nouă prin harul lui Dumnezeu – începe desigur cu identificarea (lor, de către părinţi) şi apoi cultivarea lor. La acest nivel învăţăm cum să ne administrăm înzestrările, cum să le îmbunătăţim, cum să ne cunoaştem slăbiciunile şi cum să le corectăm, precum şi cum să ne relaţionăm la ceilalţi oameni. Acum aflăm că fiecare dintre noi face parte dintr-un alt trup, Biserica lui Dumnezeu – la care fiecare trebuie să contribuie. Aşa cum înzestrările personale reprezintă un capital privat, la fel Harul reprezintă în primul rând un bun colectiv, din care ni se alocă raţii necesare… Apostolul Pavel scria în Romani 12:3-6: “Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă simţuri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă, pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia. Căci după cum în trup avem mai multe mădulare, şi mădularele nu au toate aceeaşi slujbă tot aşa şi noi, care suntem mulţi alcătuim un singur trup în Hristos; dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora deoarece avem felurite daruri după harul care ne-a fost dat”.

Asemenea daruri sunt abilităţile pe care le primim de la Dumnezeu. Talentul este doar o mică parte a succesului. Cineva spunea că succesul este 1% inspiraţie şi 99% transpiraţie! Chiar dacă procentele pot varia, este clar că munca serioasă este determinantă. Ca atare, talentul în afaceri presupune o dezvoltare a tuturor acestor calităţi – pentru că doar astfel vom deveni profitabili şi vom avea succes. În afaceri nu toţi avem aceleaşi capacităţi: unul este contabil, altul avocat, altul vânzător… însa ceea ce ne uneşte este scopul – interesul comun de a servi firma. Trebuie să ne conştientizăm resursele interioare şi să ne cunoaştem cu adevărat, pentru a ne putea concentra şi a realiza tot ceea ce este mai bun. Principiul nostru de viaţă ar trebui să ţină seama şi să proclame că Dumnezeu este în tot ceea ce facem. După cum ne dirijăm afacerile, la fel ar trebui să ne dedicăm aptitudinile noastre în a-L sluji pe Dumnezeu, dăruindu-ne Lui întru totul. Aceste daruri ne-au fost date pentru a fi împărţite cu ceilalţi – în primul rând pentru a-L slăvi pe Dumnezeu şi nu ar trebui folosite pentru a-i manipula pe ceilalţi în interesul nostru propriu. Tot ce faceţi, să fie făcut ca pentru Domnul!

Tot acum trebuie să ȋnvăţăm că porunca principală din Biblie (iubeşte-ţi aproapele ca pe tine ȋnsuţi) are în vedere majoritatea domeniilor principale ale existenţei:
– viaţa şi administrarea ei
– proprietatea şi administrarea ei
– administrarea relaţiilor sistematice
– căsătoria – importanţa ei

În viaţă trecem printr-o schimbare continuă. În momentul când ne oprim şi nu mai dorim să lucrăm „ca pentru Dumnezeu”, complăcându-ne în rutină, vom deveni urgent afectaţi de stres. Acest moment trebuie recunoscut şi depăşit – în primul rând reorganizând priorităţile care ne afectează. Pentru că, în momentul când ne abatem de la planul lui Dumnezeu pentru viaţa noastră, tendinţa noastră este să încetinim, când de fapt trebuie să intrăm în forţă în noua zonă pe care El ne cere să o cucerim.

Să luăm de exemplu căsătoria, care reprezintă prima mare schimbare în acceptarea iubirii pentru o altă persoană. Nu putem să reducem viteza schimbării şi dacă încetinim în dragostea noastră pentru că dorim să avem mai multă siguranţă şi pentru că aşa ar avea mai mult sens, sfârşim prin a avea o situaţie tensionată cu partenerul de viaţă. De aceea Dumnezeu a spus despre soţ sau soţie că reprezintă fiecare jumătatea unui întreg – şi că doar împreună (prin compatibilitate) formează un tot unitar!

Dacă soţul şi soţia reprezintă un întreg, atunci dragostea pe care o avem unul faţă de celălalt trebuie legată de aceea a lui Dumnezeu şi accelerată. El ne cere altruism şi excelenţă, adică să dăm totul ca şi cum astăzi ar fi ultima zi din viaţa noastră. Acest lucru înseamnă o viaţă activă de acţiune, în care trebuie să ne perfecţionăm continuu, pentru a face faţă schimbărilor, pentru a îmbunătăţii liniile de comunicaţie cu cei din jurul nostru.

Eficienţa, pregătirea, productivitatea reprezintă argumente împotriva practicilor birocrate în care aparenţa de control este explicată cu încetinirea pentru siguranţă. Dumnezeu ne îndrumă să fim activi şi perseverenţi – ”caută şi vei găsi, bate şi ţi se va deschide, cere şi ţi se va da“. Mărirea vitezei de acţiune duce la eficienţă şi productivitate, protejându-te de falsa securitate a sentimentelor de control rezultate din încetinirea activităţii.

Căsătoria ne entuziasmează, dar ne şi sperie, pentru că barierele noastre de control, intimităţile ne sunt încălcate… Nu trebuie să intrăm, însă, în panică sau să ne lăsăm copleşiţi de sentimente de nesiguranţă sau stări de enervare, ci trebuie să căutam sprijin în Dragostea lui Dumnezeu! El ne-a lăsat instrucţiuni cu privire la modul cum trebuie sa ne tratăm partenerul.

Frica este un sentiment care trebuie imediat controlat pentru că ne afectează judecata, raţiunea. Sfânta Scriptură ne îndrumă să căutăm înţelepciunea şi priceperea la El, folosind energia care generează neliniştea într-un mod constructiv, controlat, activ şi cu o ţintă clară. Atunci când recunoşti lupta pentru menţinerea barierelor, gândeşte-te la Cuvântul lui Dumnezeu şi lasă-l pe el să rezolve problemele. Nu trebuie decât să-ţi păstrezi claritatea în gândire, să fii calm şi să acţionezi cu sânge rece, pentru că El nu vrea să intri în panică. În momentele în care simţi că intri în panică, trebuie să-ţi dai seama că dacă te opreşti intri într-o stare de stres. Dumnezeu este întotdeauna acolo pentru noi şi comunicând cu El prin rugăciune trebuie să iei iniţiativa şi să nu aştepţi ca alţii să te îndrume. Dumnezeu ne cere să fim dependenţi de El, ca să devenim independenţi – şi tot El ne spune (în Luca 1:37) că „nimic nu este cu neputinţă la Dumnezeu!”

Schimbarea către profesionalism

Un lucru important de care trebuie să ţinem seama în viaţă este că toţi ne naştem cu abilităţi, dar şi cu o natură distructivă. De cele mai multe ori, schimbarea se bazează pe distrugere. În viaţă trecem prin multe nenorociri, când cursul normal este întrerupt de o situaţie care aparent este un conflict sau conduce spre un dezastru. Acceptă conflictul sau dezastrul, pentru că el reprezintă şansa unui nou început! Sparge lanţul care te ţine legat pentru a te mişca rapid către o zona nouă de echilibru. Renunţă la tradiţia care anchilozează, la bagajul acumulat şi nu încerca să salvezi totul, pentru că astfel vei rămâne ancorat în trecut. În Numeri 13, au fost 12 iscoade trimise în ţara Canaanului. Din punctul de vedere al calităţii profesionale, toţi erau fruntaşi ai seminţiei lui Israel. Acestor profesionişti li s-au dat instrucţiuni precise ce să facă. La întoarcere au istorisit cum era ţara iscodită… şi din cei 12, numai Iosua şi Caleb au dat o descriere corectă a lucrurilor şi au avut o atitudine pozitivă despre ceea ce Dumnezeu avea în plan pentru Israeliţi!

Biblia ne arată aici două tipuri de profesionişti: cei entuziaşti, care generează o atitudine pozitivă, având o atitudine de cârmuitori; şi cei reticenţi, care cârtesc şi găsesc scuze încă înainte de a începe un nou proiect. Această a doua categorie este descrisă în Biblie în capitolul 14 din Numeri. Dumnezeu ne-a arătat poporul Lui format din oameni care au trăit în robie şi din care puţini erau capabili să aibă încredere în forţele proprii şi în planul lui Dumnezeu.

Totul se rezumă la dependenţa noastră faţă de Dumnezeu, care este baza pe care clădeşti. Proverbe 16:3 spune: ”Încredinţează-ţi lucrările în mâna Domnului şi îţi vor izbuti planurile”. Celelalte variabile sunt încercări care te fac mai puternic. Preţuieşte viaţa şi în ciuda tuturor dezastrelor care sunt în jurul tău, gândeşte pozitiv – pentru că distrugerea echilibrului de azi este o condiţie esenţială pentru creşterea ta spirituală de mâine!

Dacă Dumnezeu a distrus ceva drag în viaţa ta, a făcut-o pentru că te iubeşte şi a considerat că trebuie să te debarasezi de obiceiuri care nu-ţi mai sunt folositoare, de tradiţii care îţi sunt obstacole, de persoane care devin piedici… Caleb şi Iosua au înţeles că trebuie să facă anumite sacrificii pentru ca societatea să devină mai puternică, dar au înţeles că numai efortul colectiv îi poate proteja. Efortul colectiv ȋntotdeauna apără interesul personal, dar interesul personal nu apără aproape niciodată interesul colectiv!

Portretul moral al profesionistului

Schimbarea se bazează şi pe abilitatea de a te cunoaşte, de a învăţa din greşeli – ceea ce te ajuta să te dezvolţi. Inteligenţa emoţională este echivalentul maturităţii profesionale şi se compune din câteva categorii. Pentru a ajunge la această maturitate, administrarea propriilor aptitudini trebuie legată de abilitatea de a te asocia cu cei din jur şi este compusă din cunoaştere proprie, reglare proprie, motivare, pătrundere, aptitudini sociale.

Cunoaşterea proprie este abilitatea de a-ţi recunoaşte şi înţelege propriile emoţii, dispoziţii, imbolduri şi efectul lor asupra altora. Frica de a greşi limitează abilitatea de a te cunoaşte, de a învăţa, de a te dezvolta. Reglarea proprie este abilitatea de a controla impulsuri şi imbolduri deviaţioniste, dar şi înclinaţia de a suspenda judecarea sau de a gândi înainte de a acţiona. Inovarea se bazează pe abilitatea de a greşi, pentru ca prin mai multe încercări se reglează abilitatea de a găsi mai multe soluţii. Motivarea este tendinţa şi perseverenţa de a a-ţi urma ţinta, energizat de o pasiune pentru a răzbate în direcţia şi pentru scopul propus. Schimbarea se bazeaza pe motivare, pe abilitatea de a greşi, pe capacitatea de a te îndrepta, de a corecta, de a experimenta, de a accepta nereuşita temporară – pentru a avea succes final.

Pătrunderea sau empatia reprezintă înţelegerea compoziţiei emoţionale a celor cu care intri în contact, tratându-i în funcţie de relaţiile emoţionale, luând în considerare sentimentele lor atunci când iei o decizie. Investeşte energia proprie în protejarea colectivă care te protejează ca individ, pentru ca pătrunzând ȋîtr-o societate, efortul colectiv pe care te bazezi îţi apără interese proprii. Sacrificarea individualităţii pentru protejarea celorlalţi duce la construirea unui perimetru de apărare emoţională care te va proteja şi pe tine. Iar aptitudinile sociale reprezintă abilitatea de a construi raporturi cu cei din jur, prin şi pentru a ajunge la o motivare comună. A te cunoaşte este abilitatea de a te evalua realistic!

Schimbarea este şi o luptă în care trebuie să-ţi învingi teama de eşec. În Matei 25:14-30, Isus ne-a lăsat pilda talanţilor, în care un om bogat investeşte în abilităţile a trei slujitori, care au primit cinci talanţi, doi talanţi şi un singur talant (în care fiecare talant echivala cu salariul pe cinsprezece ani). Acel prilej a dat fiecăruia din cei trei posibilitatea de a-şi testa abilităţile; de a-şi dezvolta încrederea personală; de a-şi învinge frica; şi de a profita de pe urma investiţiilor.

Unuia dintre robi i-a fost frică de eşec, a decis să nu rişte şi nu şi-a folosit talantul/talentul. Judecata stăpânului nu a fost pentru ceea ce a făcut, ci pentru ceea ce putea să facă şi nu a facut! Teama de eşec te va îndemna să fii leneş, să nu acţionezi şi să nu-ţi foloseşti talentul. Pentru a reuşi, ai nevoie de primul pas: să-ţi învingi teama!

Biblia are exemple de oameni care au trebuit să se lupte cu teama – Moise, Ghedeon, Estera, Petru… Ţine cont: vei fi judecat pentru modul în care îţi foloseşti calităţile date de Dumnezeu; deci, nu trebuie să spui “mi-a fost teamă, şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ…!”

Afacerile de familie se bazează pe acest simţ al iniţiativei, şi cei cu aptitudini de întreprinzători sunt cei care găsesc soluţii la probleme. Dependenţa faţă de El însă se traduce cu cererea ta ca El să conducă fiecare aspect, fiecare domeniu al vieţii. Independenţa noastră faţă de lumea din jur se traduce prin sinceritatea şi seriozitatea cu care suntem total dependenţi de Dumnezeu, dar şi de felul în care îl lăsăm să ne organizeze viaţa conform planului Său. Cu cât punem mai mult efort în independenţa noastră, cu atât puterea noastră şi viteza de reacţie se măresc, pentru că sinceritatea dependenţei de Dumnezeu ne eliberează energia.

Simplitatea credinţei ne ridică standardul, limitând toate încercările noastre la soluţia oferită de El. Viaţa este plină de încercări, de teste şi de probleme pe care noi trebuie să le rezolvăm. Creşterea noastră spirituală se bazează pe recunoaşterea acestor atacuri la care trebuie să facem faţă, dar şi prin disponibilitatea noastră de a-L lăsa pe Dumnezeu să conducă. În Fapte 4:29 ni se spune că atunci când simţim un atac asupra noastră sau suntem ameninţaţi, să vorbim cu Dumnezeu despre asta. Psalmul 91:5 ne arată că rugăciunea este modul în care vorbim cu Dumnezeu şi prin care îl invităm să ia parte la poverile pe care le avem în viaţă. Panta pe care putem aluneca este să ne aşteptăm ca Dumnezeu să ne răspundă la toate problemele noastre si noi să nu facem nimic! Trebuie să înţelegem că avem nevoie de credinţă în abordarea problemelor, pentru că viaţa este construită pe credinţa noastră dar şi pe teama noastră – aşa cum scrie apostolul Pavel în Romani 10:17. Pentru a clădi o relaţie cu Dumnezeu, trebuie să înţelegem importanţa credinţei noastre şi trebuie să învăţăm să o maximizăm, pentru că noi suntem creaţi pentru slava lui Dumnezeu şi trebuie să căutăm mai întâi împărăţia Lui şi totul ni se va da pe deasupra. În acelaşi timp trebuie să recunoaştem că viaţa este temporară şi este ca o încercare, ca un test – în care problema majoră este teama, iar modul de rezolvare este depăşirea fricii, învingerea temerilor, adică o luptă spirituală în care credinţa ne este încercată.

În Fapte 4:30 suntem instruiţi că Dumnezeu dă celor ce cer; aşadar, rezolvarea problemelor implică încrederea bazată pe un rol activ din partea noastră că El intervine şi prin rugăciune îl implică pe Dumnezeu. Atunci când suntem în contact cu El, puterea Lui din noi, adică Duhul Sfânt, ca intermediar între noi şi Dumnezeu, transmite în sus strigătul, problema cererea, iar în jos înspre noi slava lui Dumnezeu care declanşează o înviorare în noi. Răspunsul lui Dumnezeu este uneori chiar energia care se declanşează în noi.

Atunci când lucrurile nu merg, nu încerca mai mult ci rezumă-te la mai uşor – încrede-te în El, folosindu-ţi energia în găsirea de soluţii, fără pierderi de timp în lucruri emoţionale. Frustrarea, plângerile, furia, îngrijorarea trebuie controlate în acţiune, într-o căutare de soluţii. Munca susţinută cu pasiune, din toată inima, vindecă un duh rănit şi urmând comanda de a lucra ca şi cum astăzi ar fi ultima zi din viaţa ta, nivelul de profesionalism, demonstrat cu pasiune şi spiritul aprins care elimina elementele negative, reprezintă preţul plătit pentru aceste stări de spirit.

Importanța plății – Eliberarea din ghearele Răului

Cumpără adevărul şi nu îl vinde. – Dumnezeu ne-a lăsat acest principiu ca să înţelegem natura Sa. Noi suntem creaţia Lui, dar El a venit şi a mai plătit o dată preţul pentru noi, pentru a vedea cât de importanţi suntem pentru El. Atunci când problemele vin şi când tu ai dreptate, adică adevărul este de partea ta, Tatăl vine şi îţi spune ca să nu-ţi înstrăinezi dreptatea, ci să o cumperi cu orice preţ! în momentul în care răscumperi cunoaşterea, omul se eliberează. Păcatul şi întunericul se înving prin preţul plătit!

Acţiunea conţine risc. La Proverbe 24:16 ni spune că omul neprihănit cade de 7 ori şi tot de atâtea ori se ridică. Schimbarea nu înseamnă să rămânem în siguranţă, ci înseamnă să ne asumăm riscuri. Ascultând vocea călăuzitoare din noi, căci noi suntem templul unde Duhul Sfânt sălăşluieşte, practicăm abilitatea de a găsi modalităţi mai bune de a ne conduce munca, de a inova, de a explora, de a ne asuma şanse, de a ne folosi imaginaţia, de a încerca idei noi, de a face ceva diferit, de a ne perfecţiona la nivel de specialist, toate cu un spirit de aventură şi plăcere, cu dorinţa de a învinge, pentru că durerea încercărilor se pierde în momentul reuşirii.

Atunci când suntem în călătoria către o destinaţie, avem stresul schimbării în jurul nostru şi de cele mai multe ori abilităţile noastre ne ajută să reuşim, în orice caz ne determină să căutăm soluţii atunci când suntem în criză. Trebuie să recunoaştem că ne vom împiedica, dar să dorim acest lucru pentru a merge mai departe! De multe ori trebuie să abandonăm ce ştim mai bine, să nu ne bazăm pe abilităţile pe care le stăpânim bine, ci suntem nevoiţi să dezvoltăm direcţii noi, să învăţăm lucruri noi, să ne adaptăm unor condiţii noi de viaţă, pe care poate că le facem cu stângăcie la început… Pentru aceasta, avem nevoie să ajustăm multe lucruri – care ieri erau normale, dar astăzi nu mai sunt… şi, poate cel mai important lucru: nu trebuie să ne plafonăm, adică să nu îngăduim ca talentul de ieri să devină slăbiciune astăzi. Dacă faci ce trebuie, nu trebuie să fii perfect, ca să ai rezultate bune. Dar acest lucru nu înseamnă să renunţi la calitate! Dumnezeu ne cere ca să lucrăm astăzi ca şi cum mâine nu ar exista! În tot ce faci trebuie să-ţi ridici standardul de calitate fără compromisuri, urmând nu etica personală, ci pe cea lăsată de Dumnezeu – care să-ţi recalibreze cerinţele, să-ţi îmbunătăţească productivitatea şi să te ajute să-ţi şlefuieşti caracterul!

Ieremia 32:40 (teama)
“mi-a fost teamă, şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ…!”

Ce ai face azi dacă nu ţi-ar fi teamă de eşec? În Matei 25, versetele 14-30 se povesteşte despre un om bogat care şi-a încredinţat întreaga avere în mâinile a trei slujitori. Primului i-a dat cinci talanţi, celui de-al doilea doi talanţi si ultimului, un singur talant. Dacă te gândeşti că în timpurile biblice un talant reprezenta salariul cam pe cinsprezece ani, începi să-ţi faci o idee despre oportunitatea pe care o aveau aceşti slujitori. A fost un moment definitoriu, care a dat fiecăruia posibilitatea:
– de a-şi testa abilităţile pe piaţă;
– de a-şi dezvolta iniţiativa personală;
– de a practica o judecată sănătoasă;
– de a profita de pe urma investiţiilor lor,

Doi dintre ei au făcut aceste lucruri, însă celui de-al treilea i-a fost frică de eşec. A decis să nu rişte aşa că şi-a ȋngropat talantul/talentul.

Notă: nu a fost judecat pentru ce a facut, ci a fost judecat pentru ce nu a făcut. De fapt Isus I-a numit “viclean şi leneş” (Matei 25:26). Teama de eşec te va îndemna întotdeauna să-ţi îngropi talantul. Dacă nu ai curajul să începi, ai terminat deja. Dumnezeu a folosit oameni ca Moise, Gideon, Estera şi fiecare a fost nevoit să-şi învingă teama. La fel trebuie să faci şi tu! Teama de sărăcie l-a împins pe Iacov să-şi înşele tatăl. Teama de foamete i-a împins pe israeliţi să dorească întoarcerea în Egipt. Teama de persecuţie i-a determinat pe ucenici să-l uite pe Isus în ceasurile cele mai întunecate şi I-a făcut pe Petru să nege de trei ori că-l cunoaşte pe Isus. Nu lăsa teama să te oprească! Oameni mari care ne sunt modele în viaţă au avut teamă, dar au învins-o. Modul în care îţi foloseşti calităţile date de Dumnezeu reprezintă o chestiune de o importanţă vitală. Adevărul este că în funcţie de asta vei fi judecat!