Analiza mitei am găsit-o utilă din perspectiva ȋnvăţăturilor lui Solomon. Omul, de la căderea în păcat, este păcătos. Păcatul mic sau mare, este simplu – păcat. Am trecut de la Adam, primul păcătos, la Noe, cel prin care a fost salvată speranţa omului, chiar dacă a fost sacrificată întreaga omenire păcătoasă, apoi Dumnezeu i-a dat lui Moise Legea pentru poporul ales de Dumnezeu, dar impunerea Legii a eşuat şi ea. Firea fiind atât puternică, cât şi păcătoasă, lui Dumnezeu i s-a făcut milă de om şi şi-a sacrificat Fiul pentru ca să existe o LIBERTATE de alegere, pentru ca OMUL să aleagă. Biblia a fost întregită cu Noul Testament, fiind scrisă pentru toate modelele administrative, împreună cu culturile pe care le deservesc. Biblia este o culegere de mii de ani şi poate fi interpretată ca fiind pentru toate administraţiile din toate timpurile, învăţăturile ei fiind pentru toate clasele sociale.
 

Probleme dificile de drept civil
 
Ȋn condiţii ideale, adică în legea desăvârşită a slobozeniei lăsată de Dumnezeu pentru om (Iacov 1:25), nu este nevoie de mită. Modelul biblic arată însă că nu toţi conducătorii urmează condiţiile ideale, sistemul social fiind imperfect, injust, tiranic, soarta individului fiind influenţată de cele mai multe ori de un funcţionar, indiferent de lege.

Eclesiastul 7:15-20 Tot felul de lucruri am vãzut în zilele deşertăciunii mele. Este câte un om fără prihană, care piere în neprihănirea lui, şi este câte un nelegiuit, care o duce mult în răutatea lui. Nu fi prea neprihănit şi nu te arăta prea înţelept: pentru ce să te pierzi singur? Dar nu fi nici peste măsură de rău şi nu fi fără minte: pentru ce vrei să mori înainte de vreme? Bine este să ţii la aceasta, dar nici pe cealaltă să n-o laşi din mână; căci cine se teme de Dumnezeu, scapă din toate acestea. Înţelepciunea face pe cel înţelept mai tare decât zece viteji, care sunt într-o cetate. Fiindcă pe pământ nu este niciun om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.

Omul modern este un contribuitor la bugetul de stat, mare parte din ce produce fiind taxat de stat. Funcţionarul public este un angajat al statului. Cel mai apropiat model de Lege a Slobozeniei a fost cel american, al perioadei Revoluţiei americane, care însă a fost transformat în 200+ ani în cel mai poliţienesc, represiv model al erei actuale. În România, toţi oamenii sunt obligaţi la plăţi către stat într-o formă modernă de sclavie. Media plăţii pentru sclavie este un grup de taxe, contribuţii, impozite, accize de 50-60% din ce produce orice persoană. Agricultura, singura care nu era taxată, a devenit după intrarea în Comunitatea Europeană taxată intensiv, pentru ce produce terenul pe norme de venit, pentru menţinerea mai multor animale pe impozitare pe cap de animal. Europa, un sistem clasic de structură socială bazată pe o ierarhie structurată, a adus modelului american structurat pe taxe şi impozite un control superior al activităţii economice prin taxa pe valoare adăugată, care astăzi este computerizată şi fiecare tranzacţie poate fi urmărită pe teritoriul comunităţii europene, de la primul vânzător până la vânzarea către ultimul consumator.

Lumea este structurată în modele sociale funcţionale după un model economic în funcţie de resurse, religie, cultură. Astăzi, pe lângă modelul american şi european, există modelul asiatic. Structura de bază este cea a clanului în jurul individului conducător suprem, fie el China, fie Japonia, fie Coreile. Modelul social al Rusiei şi al sateliţilor este înclinat spre o structură tipic feudală, modelul indian, modelul arab reinventat pe un model fiscal limitat, dar cu statul în control al resurselor din care se finanţează cheltuielile sociale (model nefuncţional în ţarile sărace). Alte exemple sunt cel african şi sud-american cu modele în general tiranice, corupte şi violente. Modelul ales de omenire este să funcţionăm într-un grup alocând resurse statului pin care se conduce grupul, bazat pe plata unor taxe pentru a funcţiona economic, în care administraţia publică are rolul de garant al modelului curent de convieţuire şi în care mita este o parte însemnată din viaţa noastră.

Michael Chan, un profesor creştin, autor al unui articol despre cadouri şi mită, relatează cum mulți occidentali care vin în contact cu societățile orientale se confruntă direct cu o realitate – cultura puternică și prezentarea de cadouri – și chiar mită. Aceasta poate varia de la flagrantă (Indonezia sau Vietnam), la indirectă (China sau Filipine), pentru a fi “legalizată și reglementată” (Singapore). Părinții coreeni iau foarte în serios cadourile către profesori, fiind ca un semn de respect pentru un profesor pe care îl respecta (fie spus, acolo unde ne sunt copiii toţi profesorii sunt “respectaţi”).

Mita este unul dintre factorii majori care afectează/controlează dezvoltarea economică, politică și socială. Mita are o strânsă legătură cu taxele pe care un individ trebuie să le plătească. Istoric, mita a fost legată de tribut, momentele de pace ale unei populaţii paşnice fiind cumpărate prin oferirea unui tribut, care însă nu garanta raidurile altor dornici de înavuţire rapidă. Mita împiedică dezvoltarea, mita neagă dreptatea pentru cei care nu își pot permite să plătească şi implică oprimarea celor slabi (Isaia 1:23  Mai marii tăi sunt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii, toţi iubesc mita şi aleargă după plată; orfanului nu-i fac dreptate, şi pricina văduvei n-ajunge până la ei).

Ierarhia structurată se compune din conducători (preşedinţi, regi, monarhi), guvern central, administraţie locală. Administraţia publică are ca bază un sistem fiscal care finanţează apărarea sistemului (armata), ordinea internă (poliţia, procuratura şi justiţia), sănătatea, învăţământul, sistemul social. Separat urmează metodele de control şi dezvoltare: infrastructură, drumuri, poduri, porturi, depozite, clădiri. Domeniul economic este administrat central cu rol de îndrumare/control, majoritatea activităţii economice derulând-o prin tipul corporativ al afacerilor în care afacerile cu/şi statul au o legătură mai apropiată, acestea două având o pondere de până la 35-40% din activitate, restul fiind controlat de afacerile de familie (micro, mici, medii şi mari). Mita apare la intersecţia unde se află de obicei o structură de reglementare (control, îndrumare, autorizare) a statului/administraţiei locale cu interesul privat, adică o poziție de forţă, putere sau conducere, care pentru a funcţiona liber sub Legea Slobozeniei trebuie să fie imparţială. Mituirea unui oficial este denumită “corupţie”. Ca oameni avem datoria să ne încredem în funcționarii publici. Atunci când nu putem avea încredere în ei, structura socială devine instabilă.

Adevărul așa cum este revelat în Scripturi este bazat pe exemple aşezate pe niveluri. Discuţia despre mită trebuie purtată pe fiecare nivel în parte.

Primul nivel. Dumnezeu este perfect.

Mita crează parțialitate. Vechiul Testament ne poruncește să “nu pervertim dreptatea”, Dumnezeu nu este părtinitor și nu acceptă mită. Orice discuţie despre mită are ca punct de plecare textul biblic, iar adevărul absolut începe pentru creştin cu Deuteronomul 10:17: ”Căci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeul dumnezeilor, Domnul domnilor, Dumnezeul cel mare, puternic şi înfricoşat, care nu caută la faţa oamenilor şi nu primeşte daruri”; Acest verset din Vechiul Testament, comun şi evreilor în Talmud şi musulmanilor în Coran are două elemente importante:
- 2 Cronici 19:7  ”... la Domnul, Dumnezeul nostru, nu este nicio nelegiuire, nici nu se are în vedere faţa oamenilor, nici nu se primesc daruri.” Adevărul absolut este că Dumnezeu nu primeşte daruri, în sens de mită, El nefiind părtinitor;
- Iov 34:19  ”(Cel Drept) Care nu caută la faţa celor mari, şi nu face deosebire între bogat şi sărac, pentru că toţi sunt lucrarea mânilor Lui?” şi Iov 15:34 ”Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, şi cortul omului stricat îl va mânca focul”. Biblia condamnă lăcomia, care este motivul principal în luarea de mită. Din cauza condamnării împotriva mitei, cei care participă la ea sunt, de asemenea, condamnaţi;
- Faptele Apostolilor 10:34  ”… văd că Dumnezeu nu este părtinitor”,
- Romani 2:11 ”înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului”. Dumnezeu nu judecă oamenii după înfăţisare.

Cititorului începător i s-ar părea o contradicţie cu toate celelalte versete despre ofrande, pe care credinciosul le dădea pentru a “mulţumi pe Dumnezeu.” Profesorul Mattill, într-un articol destinat mitei, arată că o mită este oferirea a ceva de valoare unei persoane, în scopul de a influența acea persoană să acționeze în favoarea celui care a dăruit. Aspectul ofrandei nu va fi prezentat aici, chiar dacă necesită studiu, dar vom analiza percepţia profesorului cu privire la “mita” oferită omului de Dumnezeu. În Geneza 12:1-7 Avram a fost mituit de Dumnezeu ca să-L urmeze, cu promisiunea de a-i fi binecuvântată descendenţa, respectiv i s-a promis că urmaşii (Ismael şi Isaac) vor fi la baza dezvoltării unor mari naţiuni, în Canaan.

Mita apare ca un lucru bun când este dată, aşa cum descriu câteva versete din Biblie precum Proverbe 17:8, Proverbe 18:16, Proverbe 21:14. Cu alte cuvinte, a da mită în secret unei persoane care deţine o poziţie de putere faţă de tine are darul de a o calma, potolindu-i-se mânia sau starea de furie împotriva ta.

Să nu uităm nici încercarea Satanei de a-l mitui pe Isus, după ce acesta postise 40 de zile în deşert. Diavolul L-a dus pe Isus pe un munte foarte înalt oferindu-i toate împărățiile lumii, în toată măreția lor (promisiune deja existentă că Le va avea), dar Isus a spus “Mă închin Domnului, Dumnezeului Meu și-l servesc numai pe EL” ( Matei 4:8-10 ). Isus a refuzat mita lui Satan, dar la rândul său Isus a mituit pe ascultătorii săi, nu cu bani, dar cu promisiunea de viață veșnică în schimbul ascultării de poruncile lui Dumnezeu (Matei 19:16-26).

Un alt exemplu de mită (plată pentru trădare) este cel al lui Iuda, care a primit mită de la marii preoţi ai lui Israel, vânzându-l pe Isus pentru 30 de arginţi. Dumnezeu, Satana, Isus, marii preoţi au oferit mită. Profesorul Mattill arată că astfel iudaismul și creștinismul, dar şi musulmanii au religii în care luarea şi darea de mită fac parte din chintesenţa vieţii.

Diverse comentarii la articolul profesorului Mattill arată că există o anumită confuzie a definiţiei despre mită. Un cadou, nu este mită, deoarece nu trebuie să dai nimic în schimb. O plată nu este mită. Dacă cineva muncește și primește plata, primeşte cu onestitate banii ca o recompensă. Dumnezeu ne dă daruri și ne răsplătește, el face chiar și înţelegeri cu noi. Eu cred că lui Avram nu i-a fost oferită o mită, ci o recompensă. Mita, prin contrast, compromite adevărul pentru o favoare. Se concluzionează că articolul dlui profesor Mattill pare prin urmare greșit. Mântuirea aduce viața veșnică prin ascultarea de poruncile lui Dumnezeu și sfinţenie în inimă. Pentru o viață creștină adevărată, viaţa veșnică este credința și speranța în Dumnezeu cel puternic și în fiul Isus Hristos, pentru care totul este posibil, prin puterea Duhului divin.

Cred însă că o atenţie specială trebuie să fie dată celor două aspecte de luare de mită care pare vehement contestată şi darea de mită care nu pare contestată. Este clar că Biblia spune că este rău să se ia o mită, dar chiar şi această luare are diverse niveluri care trebuie studiate, nu ca scuze, ci ca înţelegere. Noi nu ar trebui să ispitim oamenii să păcătuiască şi Dumnezeu sau Isus nu au mituit pe om cu o recompensă, ci le-au arătat o cale, făcând o promisiune ca dar şi binecuvântare. Dumnezeu ne dă totul, inclusiv viaţa. El vrea să facem alegeri pe baza unor instrucţiuni, ceea ce nu mi se pare mită. Nu poţi să spui că într-un câmp minat, instrucţiunile pentru a-ţi salva viaţa sunt mită. Dacă Îl urmăm pe Isus doar pentru o recompensă, atunci ne-am pierdut punctul de încredere în El și sacrificiul lui ar fi fără valoare. Unii chiar au spus că pe baza raţionamentului că Isus a fost alături de Dumnezeu de la facere (fiind Cuvântul), acesta ar fi ştiut de promisiunea de a conduce lumea şi sacrificiul Lui în moartea fizică pământeană, nu ar fi fost o moarte în sensul adevărat, ci numai o trecere din fizic în spiritual, întruparea fiind în cunoştinţă de cauză şi întoarcerea la cer ceva ştiut, sacrificiul existând numai prin pierderea trupului păcătos, nu şi a sufletului sau al trupului ceresc. Cum toţi cei care credem că vom trece de la moartea trupească la viaţa veşnică, acesta nu este decât alt set de îndrumări pe care trebuie să-l urmăm. Este mita în contradicție cu misiunea de a fi mântuiţi?

Al doilea nivel. Omul este păcătos.

Acest nivel împarte discuţia despre mită în ceea ce înseamnă mita pentru judecată, aspect cu ramificaţii în primul rând cu privire la statut social, părtinire, înfăţişare şi în mita pentru un interes economic.

Deuteronom 16:18-19, ne arată că judecătorii, dar și alți oficiali sunt numiţi în particular ca persoane care nu trebuie să accepte mită, pentru că mita orbeşte chiar şi ochii oamenilor înțelepți și cinstiți, și îi determină pe aceștia să emită decizii greșite. Mita pervertește justiția cu numitorul comun că o pervertire a justiției când are loc, atât cel care dă cât şi cel care ia mită sunt vinovați.

– Deuteronomul 16:19 ”Să n-atingi nici un drept, să nu cauţi la faţa oamenilor, şi să nu iei daruri, căci darurile orbesc ochii înţelepţilor şi sucesc cuvintele celor drepţi”.

Omul fiind păcătos, Dumnezeu a lăsat un manual de îndrumări pentru el, pentru diverse situaţii. Mita este un subiect controversat. Modelul economic al tranziţiei, al modificării legilor, a existenţei vechilor obiceiuri moştenite din trecutul comunist, al integrării în comunitatea europeană, toate continuă scuza mitei, dar prezintă şi o cale de ieșire din încurcătură a omului care vrea să respecte legea. Credinciosul caută sprijin în Biblie, numai că Biblia este evlavie pe când realitatea mitei există, de la începuturile administraţiei statale.

Stadiile de dezvoltare ale omului sunt etape în creşterea spirituală. Întâi a fost căderea în păcat şi începerea cunoaşterii binelui şi răului. Apoi sistemul familiei s-a extins la cel al cetei, care are un conducător, apoi la cel al clanului, apoi al regiunii, al ţării, acum al comunităţii europene, pentru ca mai sus să fie al globarizării, etc. Complexitatea dezvoltării umane a creat nivelurile ierarhice şi structura organizatorică. Omul descoperă (în sensul că a fost o dată acoperit, deci a existat anterior) şi reaşează schemele organizatorice în funcţie de evoluţia sa. Factorii de influenţă sunt strâns legaţi de diversificare, progresul dând naştere la o distrugere a unui sistem supercomplexat, pentru a face loc unuia evoluat care are la bază tehnologia. De fapt nivelul corupţiei şi mitei este un barometru al funcţionalităţii unui sistem.

Aceste sisteme sociale, au la bază administraţia care poate fi pe niveluri, pe funcţiuni, pe interese, etc. Dezvoltarea umană a fost condiţionată de sistemul nivelului ierarhic dezvoltat de comunitate. Poziţia pe care se situează funcţiile şi compartimentele de diverse grade de subordonare faţă de liderul suprem, creează niveluri cu organe de conducere pentru instituţii sau unităţi economice, sociale, militare, sanitare, administrative, de poliţie, de învăţământ, de justiţie, mediu, etc. Nivelurile ierarhice sunt poziţiile faţă de organul de conducere pe care conducătorii diverselor compartimente le au în raport cu distanţa ierarhică.

– Proverbe 29:4  ”Un împărat întăreşte ţara prin dreptate, dar cine ia mită, o nimiceşte”.
– 1 Samuel 12:3  ”Iată-mă! Mărturisiţi împotriva mea, în faţa Domnului şi în faţa unsului Lui: Cui i-am luat boul sau cui i-am luat măgarul? Pe cine am apăsat, şi pe cine am năpăstuit? De la cine am luat mită ca să închid ochii… asupra lui? Mărturisiţi, şi vă voi da înapoi.”

Aceste versete arată fără îndoială că sistemul social condus de preşedinte, împărat, rege, domnitor, etc. nu poate exista fără complicitatea acestuia la cunoşterea mitei. Mita este permisă de acesta şi atunci ţara suferă, sau este condamnată de acesta şi ţara se ȋntăreşte. Exemplul României, ţară în care există un sistem feudal bazat pe relaţii, moştenit din perioada fanariotă, al alocării funcţiilor publice în schimbul unor favoruri, favoruri care duc la cadouri, cadouri care se întreţin din gâtuieli, gâtuieli care există pentru a colecta mita, este elocvent.

Unde este mita economică? Contractele economice cu statul, sistemul sanitar şi contractele pentru medicamente sau transformarea spitalelor în cabinete individuale de racolare a clienţilor bolnavi, sistemul de învăţământ cu schimbări dese care necesită autorizări şi reautorizări etc.

Exemplu particular. Un segment important este cel al autorizărilor. Autorizarea construcţiilor este înconjurată de o pleiadă de avize, construite structural pentru şpagă. Primarul, consilierii locali, arhitecţii, inspectorii au dezvoltat o structură în care nu există responsabili, dar fiecare aviz este acoperit de lege pentru câte o şpagă, necesară a unge. Nivelul şpăgii în construirea unui bloc cu 8-12 apartamente ajunge la până la costul a 1-2 apartamente.

Exemplul american. Spre deosebire de România, America se consideră o ţară fără mită. Acolo însă mita şi şpaga îmbracă forme greu de observat datorită plafoanelor. Pentru plafonul celor mulţi, sistemul funcţionează fără mită aparentă, dar pe bază de cost.  Totul costă, mita fiind transformată în onorariu, plată legală pentru serviciu. Peste plafonul oamenilor mulţi, apare plafonul lobby-ului, comisionul pentru lucrări publice, comisionul sindicatelor, contractele guvernamentale cu dedicaţie, costurile imense pentru înzestrarea armatei. Pentru a funcţiona în acest segment, americanii au dezvoltat un sistem greu de observat, cel al frăţiilor, al organizaţiilor masonice, etc. Interesele de grup sunt protejate.

- Exodul 23:2 ”Să nu te iei după mulţime ca să faci rău; şi la judecată să nu mărturiseşti trecând de partea celor mulţi, ca să abaţi dreptatea.”
- Exodul 23:6 ”La judecată, să nu te atingi de dreptul săracului.”
- Leviticul 19:15 ”Să nu faceţi nedreptate la judecată: să nu cauţi la faţa săracului, şi să nu părtineşti pe nimeni din cei mari, ci să judeci pe aproapele tău după dreptate.”
- Deuteronomul 1:17 ”Să nu căutaţi la faţa oamenilor în judecăţile voastre; să ascultaţi pe cel mic ca şi pe cel mare; să nu vă temeţi de nimeni, căci Dumnezeu e Cel care face dreptate. Şi când veţi găsi o pricină prea grea, s-o aduceţi înaintea mea, ca s-o aud.”
- Proverbe 24:23 ”Iată ce mai spun înţelepţii: „Nu este bine să ai în vedere faţa oamenilor în judecăţi.”

La stadiul 2 al omului păcătos avem două subdivizii:
 1. persoana care cere/primeşte mită.
2. persoana care oferă/i se cere mită.

MITĂ - Sumă de bani sau obiecte date ori promise unei persoane, cu scopul de a o determina să-și încalce obligațiile de serviciu sau să le îndeplinească mai conștiincios.

În Vechiul Testament cuvintele ebraice shochad şi minhah sunt folosite pentru versetele asociate mitei. Shochad (există 21 de cazuri de shochad în Vechiul Testament), este tradus de obicei ca mită, dar, uneori, în calitate de cadou sau răscumpărare (Proverbe 6:25) sau dar (II Regi 16:8). Minhah este tradus în mod normal cu titlu de cadou, dar, uneori cu titlu de mită.

Contextul celor două cuvinte ebraice are un sens istoric care trebuie înţeles prin prisma definiţiilor pentru:
 - SUZERÁN - în sens de mare senior feudal care nu depinde de nimeni, dar de care depindeau vasalii.
 - SUVERÁN – în sens de suprem, absolut, care este în cel mai înalt grad; care se află deasupra tuturor, cu o mare autoritate; care deține autoritatea supremă. Monarh, rege, împărat; cel care poate dispune liber de soarta și de acțiunile sale.

Atât shochad cât și minhah sunt folosite pentru a arăta condiţia unui vasal faţă de un suveran. Pentru creştinul modern, conceptul de vasalitate nu are putere de viaţă şi de moarte şi nici o semnificaţie corespunzătoare, pentru că teama de suveran nu are echivalent în istoria modernă. Ca atare, Biblia are multe învăţăminte pentru acest tip de relaţie, care de multe ori este înţeleasă greşit ca fiind o descriere a termenului de mită. Exemplele sunt atât pentru cel care deţinea puterea/autoritatea asupra altor oameni cât şi pentru cei care sunt într-o poziţie de vasalitate. Din acest punct de vedere, shochad, folosit pentru traducerea cuvântului răscumpărare, trebuie explicat ca fiind o practică prin care Biblia nu condamnă nici darea, nici luarea unei răscumpărări, venită ca urmare a unei capturări, eliberări a unui senior, fiind mai mult o practică comercială în conflictele armate, în care viaţa este schimbată pentru averea prinsului.

Suveranul este descris de Biblie ca persoana care are autoritate de viaţă şi de moarte asupra supuşilor, uneori un singur cuvânt însemnând moartea unui individ. Un alt factor care trebuie explicat este terminologia de sclav, supus fără drepturi, asupra căruia stăpânul avea drepturi depline. Ca urmare, suzeranul reprezintă imaginea unei justiţii imparţiale.

- Eclesiastul 7:7 ”Averea luată prin silă înebuneşte pe cel înţelept, şi mita strică inima.”
- Proverbe 15:27 ”Cel lacom de câştig îşi turbură casa, dar cel ce urăşte mita va trăi.”
- Proverbe 28:21 ”Nu este bine să cauţi la faţa oamenilor; chiar pentru o bucată de pâine poate un om să se dedea la păcat.”

Am găsit într-un articol o explicaţie interesantă – “Nu te gândi la ea ca la o mită, gândeşte despre ea ca un cadou, sau un bacşiş, sau o donație.” O mită se pot distinge de toate cele trei alternative. Un cadou este dat în contextul unei relații pentru a exprima un sentiment. În cazul în care nicio relație nu este prezentă, un cadou apare ieşit din decor. O mită, nu este o expresie de relație, este o încercare de a exploata o persoană pentru câștig egoist. Un cadou poate fi dat în secret, dar nu este necesar. O mită este ascunsă în palmă sau dată într-un plic. Fără secret aduce rușine și posibilele consecințe legale. Mărimea unui cadou este irelevantă, gândul contează.” Dimensiunea mitei este echivalentă cu sarcina îndeplinită. Un cadou poate spera pentru reciprocitate.

O mită se poate distinge de un bacşiş la fel de bine. Un bacşiş este cunoscut și consimțit de către angajator. O mită este ascunsă de angajator. Un bacşiş este pentru îndeplinirea corespunzătoare a unei sarcini de muncă. O mită determină o persoană să-și trădeze un loc de muncă. Un bacşiş este dat ca un mic bonus pentru a recompensa servicii din trecut și influențează servicii în viitor. O mită este dată într-o asemenea dimensiune încât acesta creează o obligație stringentă de a efectua o sarcină. Un bacşiş este dat la angajați de nivel scăzut. O mită este dată la cei cu puteri discreționare. Un bacşiş este opțional. Mita este necesară.

Mita se poate distinge de donații. O donație este dată în mod deschis și de obicei, recunoscută, cu o confirmare de primire. Dacă donaţia este mare, recunoașterea publică poate fi adecvată. O mită este secretă. O donație poate căuta influență, dar o mită creează o obligație.

Personal sunt convins că Biblia nu condamnă actul de a da mită, când aceasta este solicitată direct sau implicit. O mită în definiția cea mai simplă poate fi văzută ca un cadou sau favoare prestată, în scopul de a influența. Nu am aceeaşi unitate de măsură pentru luarea de mită chiar dacă diferenţa de opinii constă în scop care ar putea fi greşit.

- Matei 28:12-13 ”Aceştia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat, au dat ostaşilor mulţi bani,  şi le-au zis: „Spuneţi aşa: „Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, şi L-au furat.” 14 şi dacă va ajunge lucrul acesta la urechile dregătorului, îl vom potoli noi, şi vă vom scăpa de grijă.” 15 Ostaşii au luat banii, şi au făcut cum i-au învăţat şi s-a răspândit zvonul acesta printre Iudei până în ziua de astăzi.”

Biblia nu condamnă cadoul sau darul dat suveranului. Practici folosite ȋn mod curent ȋn antichitate, faţă de funcţionarii cu statut de suveran nu trebuie confundate cu legile anticorupţie existente astăzi. Corupţia a existat mereu, numai că între o decizie de viaţă şi moarte şi una economică de profit există diferenţe majore. Pentru acest tip de instruire biblică nu poţi condamna mita.

Exodul 23:8 este declarat a fi versetul de bază împotriva luării de mită. Biblia numește pe cei care iau mită “răi”, iar mita aduce probleme pentru familia celui care o ia și un blestem asupra lui.

- Exodul 23:8 ”Să nu primeşti daruri; căci darurile orbesc pe cei ce au ochii deschişi şi sucesc Hotărârile celor drepţi.”

Darurile primite pentru diverse hotărâri au tendinţa de a influenţa o judecată dreaptă. Sunt momente când un dar nu poate fi refuzat. Învăţătura biblică atrage atenţia că la primirea unui dar, omul să vegheze şi să nu se lase orbit de dar, care dacă este urmat de o cerere poate duce la hotărâri greşite. Analiza acestui verset trebuie completată cu manipularea la care este expus individul, protocolul, fiind de fapt o cale de a reduce influenţele unui dar pentru plată.

- Proverbe 18:16 ”Darurile unui om îi fac loc, şi-i deschid intrarea înaintea celor mari.”
- Proverbe 19:6 ”Omul darnic are mulţi linguşitori, şi toţi sunt prieteni cu cel ce dă daruri.”

Un aspect important despre mită este legat de mita în fața justiției. Mita este un mecanism acceptat pentru unele operațiuni juridice. Multe popoare au dezvoltat propriile lor norme juridice ȋn contextul în care corupția la scară mică are aproape statutul de drept cutumiar. Rezolvarea în timp a acestor cutume ţine de organizarea şi eficientizarea sistemului fiscal, în care controlul şi schimbarea de sistem sunt îmbinate cu o răsplată a muncii care să reducă corupţia.

- Mica 7:3 ”mâinile lor sunt îndreptate să facă rău: cârmuitorul cere daruri, judecătorul cere plată, cel mare îşi arată pe faţă ce doreşte cu lăcomie, şi astfel merg mână-n mână.”

Biblia afirmă clar că este greșit de a lua mită, în scopul de a face dreptate pervers.

- Psalmi 15:5 ”El nu-şi dă banii cu dobândă, şi nu ia mită împotriva celui nevinovat. Cel ce se poartă aşa, nu se clatină niciodată.”

O mită este o sumă de bani sau favoare dată sau promisă, în scopul de a influența judecata sau comportamentul unei persoane într-o poziție de încredere. Dacă mita poate influența judecata, comportamentul și deciziile altuia, atunci nu există nicio îndoială, este rău.

- 1 Samuel 8:3 ”Fiii lui Samuel n-au călcat pe urmele lui; ci se dădeau la lăcomie, luau mită şi călcau dreptatea.”

Nivelurile de ȋnţelegere a mitei

Individul funcţionează în familie, unde nu există mită şi interacţionează în comunitate. Contactul cu comunitatea creează situaţii în care apare mita. Conştientizarea mitei are la bază rezolvarea unor probleme, rezolvare care depinde de indivizi care controlează procesele, gâtuirile, care dau naştere mitei.

Faptele Apostolilor 24:26 ”Totodată el trăgea nădejde că Pavel are să-i dea bani; de aceea trimitea şi mai des să-l cheme, ca să stea de vorbă cu el.”
1 Timotei 6:10 ”Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.”

Nu pare a fi nici o interdicție biblică pentru plata de mită solicitată. În multe cazuri, solicitarea de foloase necuvenite ar putea fi clasificată ca extorcare sau şantaj.

Motivul din spatele mitei este corupția. În cazul în care serviciul/lucrul este necesar pentru un membru al familiei și nu există absolut nicio dorinţă de corupere a persoanei solicitante, mita există la alegerea persoanei care gâtuieşte serviciul/lucrul pe care îl controlează. Responsabilitatea celui care controlează gâtuirea duce la mită. Este cazul serviciilor medicale, înmormântărilor, autoritaţiilor şi avizelor în construcţii.

Argumentul biblic prevede faptul că Biblia este pentru toate culturile, administraţiile organizaţiile, pentru orice moment și pentru toate clasele sociale. Scriptura este clară că poporul lui Dumnezeu, care se află în poziții de putere și de conducere, trebuie să respecte orb o justiție imparțială. Dar nu toate administraţiile au conducători evlavioși. De multe ori poporul suferă pentru că au ales factori de decizie injusţi sau funcționari leneși. Prin vot, poporul trebuie să aleagă/propună oameni evlavioşi. Dar practic atunci când cei aflaţi la putere nu au compasiunea și înțelepciunea bliblică, Dumnezeu nu interzice o mită. El știe că ne putem afla în poziții de neputință depinzând de favoarea personală a decidentului, indiferent de legea scrisă.

Experiența de viață atât în socialism cât şi în capitalism arată o cultura post-comunistă ce este bazată pe relații, nu pe legi. În tranziţie, omul de afaceri evita probleme cu oficialii prin intermediul prieteniilor strategice, cultivate cu bani grei, menținute prin cadouri. Într-un mediu fără un sistem financiar sau juridic pus la punct, relațiile oferă o formă de asigurare. Pentru oficialii prost plătiţi, mita a fost sursa lor majoră de venituri şi corupția a fost de lungă durată în economia duală a comunismului. Economia subterană, în afara controlului guvernului, a fost un mod de viață pentru toți cei implicați, tranziţia atât a legilor cât şi a sistemului social neputând corecta profesii sau ani în câmpul muncii, posturile oficiale rămânând o dată cu conexiunile din trecutul comunist. Mita a fost parte a sistemului comunist, iar oficialii au moștenit speranța că mita este o chestiune de curs.

Este un obicei împământenit ca un funcționar să blocheze calea prin magicul cuvânt “Aviz” echivalentul solicitării pentru mită. Pentru a face față, expatriați și misionari în fosta Uniune Sovietică sau blocul estic au adoptat o serie de strategii. Cel mai frecvent mod implica intermediari care serveau ca tampoane. De obicei, avocații erau angajați pentru a accelera documentele. Taxa lor includea diverse cheltuieli, inclusiv aproximativ 25 la sută pentru mită. Avocații, foloseau mai detaliat cunoștințele lor să afle de gusturile diferite ale oficialilor. Ei știau să trimită un anumit brand pentru un anumit funcționar cu ajutorul unui anumit operator de transport. De obicei, expatriații preferă să nu cunoască detaliile acestor “taxe”. O a doua strategie implica utilizarea de ajutor umanitar ca un mijloc de pârghie pentru canalele oficiale.

O a treia variantă era de a încerca oferirea de cadouri în persoană, dar obstacolele pentru străini erau în nuanţe delicate de gesturi, limbaj sau jocuri ale factorilor de decizie care se bazau pe relații, mai degrabă decât legile.

Şantajul nu permite justiția, iar servicii care ar trebui să fie furnizate fără taxă sunt extorcate din cauza unei persoane. Victima poate refuza să plătească, în scopul de a ajuta la reducerea corupției, şi în acest caz vina celui ce se lasă şantajat nu este egală cu cea a celui care şantajează.

- Psalmi 26:9-10 (Doamne) ”Nu-mi lua sufletul împreună cu păcătoşii, nici viaţa cu oamenii care varsă sânge, ale căror mâini sunt nelegiuite, şi a căror dreaptă este plină de mită!”

În limbajul delicvenţilor o “cheie” este atunci când un om este înşelat. Există oameni care se ocupă numai cu astfel de lucruri, mulţi fiind chiar procurori şi poliţişti. Plecând de la orice realitate, escrocii care fac rău creează scenarii şi împreună cu oameni corupţii, fac o plângere la poliţie sau la procuratură, după care urmează arestarea, sau interogarea persoanei respective, pentru ca familiei să i se spună că dacă plăteşte suma X se poate aranja ca necazul să treacă. Biblia vorbeşte de acest tip de oameni.

- Isaia 5:22-23 ”Vai de cei tari când este vorba de băut vin, şi viteji când este vorba de amestecat băuturi tari; care scot cu faţa curată pe cel vinovat, pentru mită, şi iau drepturile celor nevinovaţi!”
- Amos 5:12 ”Căci Eu ştiu că nelegiuirile voastre sunt multe, şi că păcatele voastre sunt fără număr: asupriţi pe cel drept, luaţi mită, şi călcaţi în picioare la poarta cetăţii dreptul săracilor.”

Există o diferenţă între “șantaj” la primirea mitei și “solicitarea simplă de mită.” Exemple practice sunt obţinerea autorizării construcţiilor unde am văzut că simple autorizări nu se dau până când nu se dă mita. În acest caz voalat sau nu, plata mitei este mai mult un şantaj. Tot şantaj este şi solicitarea doctorului pentru plată pentru un serviciu medical (operaţie), chiar dacă unii ar spune că nu. Sistemul din jurul doctorului, în spitalul de stat, este organizat şi funcţionează cu unicul scop al primirii banilor de la pacienţi şi este şantaj atunci când schema este aplicată de la cap până la coadă. În spital, mama a fost o marfă, nu un om cu necesităţi. Pentru orice, schimbatul lenjeriei, mersul la WC, sistemul a fost creat pentru a face bani de la pacienţii care au plătit o viaţă asigurări şi care în loc de o îngrijire corespunzătoare sunt jecmăniţi. M-am mirat de ce doctorii nu doresc să plece la un salariu mai mare. Am calculat însă venitul neimpozabil şi am realizat rolul mitei în sistemul sanitar gâtuit de o structură fanariotă, atunci când elementul/serviciul în cauză este foarte important. Profesorul sau docentul, dacă oferă un serviciu inestimabil, ar trebui să-şi deschidă propria clinică sau să funcţioneze într-un mediu privat care să-i recompenseze serviciile la adevărata valoare impozabilă, cu condiţia transparenţei.

Folosind o mită pentru a obține favoruri prin inducerea cuiva să se abată de la lege vă pune ȋn aceeaşi categorie cu persoana care acceptă mită. Mita este una dintre cele mai comune probleme morale. Cel mai puternic argument împotriva acceptării mitei este că fiecare națiune a lumii are legi care interzic asta. Nu există o țară în lume care nu tratează mita ca o activitate penală. În nicio țară cei care iau mită nu vorbesc public de mita pe care o iau şi cei care dau mita nu anunță mita pe care o plătesc. Creștinul este chemat să se supună legii care interzice mita. Şi totuşi românul acceptă să plătească mita.

- Psalmi 15:5 ”El nu-şi dă banii cu dobândă, şi nu ia mită împotriva celui nevinovat. Cel ce se poartă aşa, nu se clatină niciodată.”

Componenta economică a mitei este şi cea de evaziune fiscală, practicată intens sub supravegherea atât a funcţionarilor publici, cum ar fi vama, serviciile secrete, fiscul, poliţia, procuratura.

Unul dintre principalele motive în care operează mita este acela de a cumpăra protecție pentru a acoperi un act ilegal cum ar fi traficul de ţigări, introducerea prin vamă a produselor accizabile sau importarea lor în țară fără să se plătească valoarea integrală a impozitelor, taxelor sau accizelor, când cineva plătește o sumă mai mică în numerar la un oficial, în buzunar, mai degrabă decât într-un cont bancar oficial. Ștampilele vamale oficiale, documentele și containere de marfă vin în țară cu mult mai ieftin decât în ​​cazul în care expeditorul ar platit toate taxele.

- Isaia 33:15-16 ”Cel ce umblă în neprihănire, şi vorbeşte fără vicleşug, cel ce nesocoteşte un câştig scos prin stoarcere, cel ce îşi trage mâinile înapoi, ca să nu primească mită, cel ce îşi astupă urechea să n-audă cuvinte setoase de sânge, şi îşi leagă ochii ca să nu vadă răul, acela va locui în locurile înalte; stânci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pâine, şi apa nu-i va lipsi.”

Ezechiel 22:12 ”(Cuvântul Domnului mi-a vorbit, astfel:) În tine (ţară), se iau daruri pentru vărsare de sânge. Tu iei dobândă şi camătă, jefuieşti cu sila pe aproapele tău, şi pe Mine, Mă uiţi, zice Domnul, Dumnezeu.

Un al doilea motiv major este de a plăti pe cineva pentru a îndeplini o funcție juridică. Aveți nevoie de serviciile lor, de obicei, pentru a obține permisiunea de a face ceva. Ceea ce ceri este complet legal, dar plăteşti pentru a primi serviciile, pe filieră, pentru că funcţionarii dețin puterea şi pot să te ia peste rând. Eu le numesc gâtuieli, care foarte rar sunt eliminate, locul fiind cald pentru mulţi pe scară ierarhică. Funcţionarii inventează proceduri, avize pentru a masca o gâtuială. Ce ceri de obicei este perfect legal numai că nu ai “timbru” potrivit.

O altă distincție este între o mită stimulent și o mită cadou. Care este diferenţa?

Un obicei împământenit poate din epoca feudală în societatea est europeană, este conservarea relaţiei de prietenie cu mici cadouri precum flori, bomboane, cafea, ciocolată pentru angajaţii fiscului, bancă, sau alt serviciu în care oamenii cu care interacţionezi deţin poziţia de autoritate. Este un fel de a spune că apreciem faptul că celălalt îşi face datoria, un lucru care în occident nu este practicat. Este cam acelaşi lucru cu bacşişul pentru portar, chiar dacă slujba este doar de a admite oameni într-o clădire, acea persoană este un deschizător de uși – sau aproape. Această persoană este într-o poziție de a te servi – sau pentru a te bloca.

Îmi aduc aminte despre un moment în care prestam o expertiză pentru instanţă şi una dintre părţi a venit cu o plată în afara relaţiei strict profesionale. Am manipulat o anumită situație, iar modul de a evita mita a fost unul ferm, refuzând plicul fără să-l deschid, pentru că nu am fost niciodată de acord să strâmb adevărul, dar metoda de refuz a trebuit să fie una ȋn care să conserv relaţia de independenţă a expertului, cu posibilitatea de a fi considerat ostil, sau mai rău că aş fi primit mită de la partea adversă. Am răspuns simplu, că sunt şi alte modalidăţi de a fi plătit şi am rămas ȋn relaţii de amiciţie cu persoana respectivă. Acțiunile mele sunt cunoscute de Dumnezeu, care mă va judeca când voi fi înaintea Lui. Ştiu că la datul mitei/cadoului/stimulentului/darului la doctor, la fisc, la bancă, la primărie, poziţia mea a fost la un alt nivel, în care fac o distincție între a da mită pentru un motiv creștin, dar nu pentru câștig personal. Culmea este că oricare ar fi motivul “creştin” realizez că el este întotdeauna personal, chiar dacă florile sau ciocolata sunt pentru ca persoana să-mi presteze un serviciu strict normal pentru care este deja plătită. Norma în care am fost crescut mă împiedică să văd realitatea că prin simpla acordare de cadou conştiinţa mea îmi arată că păcătuiesc şi de multe ori soţia mă trezeşte la realitate şi îmi spune că floarea sau ciocolata reprezintă şi apreciere şi dragoste, iar zâmbetul care le însoţesc poate deschide inima.

Isus mi-a dar un dar. Şi-a sacrificat viaţa pentru mine ca eu să pot primi viaţă veşnică. Este acest dar mită? Ȋn nici un caz. La fel valorile mele îmi dictează alături de conştiinţă modul în care interacţionez. O dată relaţia mitei începută ea nu poate fi oprită tocmai datorită aşteptărilor celuilalt. Atunci intervine o condiţionare, prin rărirea darului. Faptul că am avut o experienţă de viaţă în diverse părţi ale lumii mi-au permis să rămân în mare parte curat, dar recunosc că m-am simţit murdar atunci când am intrat în jocul mitei la spital. Am ales să plătesc mita, având loc o mică revoltă în mine, pentru o situaţie de viaţă şi de moarte, pentru că nu am văzut opţiunile imediate ale unui sistem medical privat.

S-ar putea spune că a da mită este imoral, dar de foarte multe ori este o datorie morală şi devine un principiu obiectiv care poate aduce o victorie de moral mai mare atunci când o persoană se confruntă cu această decizie. Trebuie să ne uităm la texte conflictuale în Biblie să întelegem dilema mitei. Este greșit să minți? Da. Este oare corect şi permis să minți? În general răspunsul este NU, dar are şi excepţii. Rahav a minţit, dar a salvat o viaţă nevinovată. Avraam a minţit cu privire la soţia lui. Deci, ei au mințit, mai degrabă decât să sacrifice vieți nevinovate. Ei au făcut ceea ce era drept în acest caz, chiar dacă au mințit. De ce? Pentru că într-o dilemă etică, uneori alegi răul mai mic sau binele mai mare, pe o scară ierarhică. Deci există situații în care se realizează un bine prin a da mită, care argumentează drumul că nu toată darea de mită este rea. Moralitatea mitei este că aceasta este privită ca o valoare inestimabilă care permite potolirea mâniei, pervertirea judecăţii şi eliberarea prin dar:
- Proverbe 17:8 ”Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: ori încotro se întorc, izbândesc.” La prima vedere acest pasaj pare să pună mita într-o lumină pozitivă. Cu toate acestea, aici mituitul consideră mita lui a fi un farmec ,iar mituitorul ca un factor de izbândă.

- Proverbe 17:23 ”Cel rău primeşte daruri pe ascuns, ca să sucească şi căile dreptăţii.” Cuvântul ebraic “shochad” nu este folosit în acest pasaj, fiind folosit un termen mai generic care înseamnă “dar”. Aici darul a cumpărat o oportunitate ce nu se cuvine. Actul, prin urmare, este nedrept și poate fi considerat ca o mită.

- Proverbe 21:14 ”Un dar făcut în taină potoleşte mânia, şi o mită dată pe ascuns potoleşte cea mai puternică mânie.” Versetul nu condamnă sau tolerează, ci doar observă eficiența practicii.

Din aceste trei versete, două identifică “avantajele” mitei, iar al treilea identifică un dezavantaj moral de pervertire a justiției. Mita face două lucruri: binele în ochii celui care o dă pentru a rezolva o situaţie critică şi rău pentru cel care o ia. Avantajul este că mita este un farmec în ochii celui care o primeşte, ori de câte ori el se uită la ea, el prosperă. Și acesta este “cadoul” care supune furia și mânia puternică. Cred că ceea ce vreau să spun este că faptul că a da bani pentru o favoare specială nu este, în sine imorală, până când ajungi să o vezi din poziţia în care eşti afectat de această activitate. Încerc să spun că există un nivel atunci când scapi de ceva rău şi dai o mită, chiar dacă ai comis un păcat. Păcatul nu este iertat, dar mita te salvează momentan de la o pedeapsă. Spun momentan pentru că eventual va exista o plată pentru păcatul comis.

Să mă explic. Informaţia costă şi prin plata ei îţi creezi un avantaj economic. Să presupunem că un informator îţi prezintă o informaţie pe care alţii nu o au şi iei o decizie care îţi aduce un avantaj. Mita este acum comision. Ai primit un favor special pentru care ai plătit, faţă de alţi care nu au primit aceste favoruri speciale. Ţi s-a dat un pont, un sfat care este o gratificație, care este o mită, pe care o plăteşti. Ai plătit în avans pentru un sfat bun, o informaţie, cu speranța de a obține avantaje, ceea ce ţi se pare că nu este o neregulă sau ilegalitate. Informaţia care cere daruri pentru un câştig reciproc într-o situaţie concurenţială poate supune furia şi poate transforma mânia puternică. Sau, poate exista o mită, care este un farmec în ochii proprietarului, ajutându-l să prospere ori de câte ori se întoarce. Nu pare a fi nimic greșit în asta, la fel ca şi cum ai cumpăra informaţia care te fereşte de o pierdere.

Un alt aspect economic este cel legal de gâtuirile sistemului în sine, unde legile sunt date pentru a nu fi respectate. După aderarea multor ţări la Uniunea Europeană, o mare parte a efortului a fost tocmai alinierea legilor la un standard acceptat pe întreg teritoriul european. De foarte multe ori, aceste noi aplicări ale legii europene erau în conflict cu pseudo legile mitei şi şpăgii. Fondurile europene de dezvoltare au creat o adevărată pânză de păianjen şi chiar cu riscul pierderii banilor, aceste fonduri nu au fost date tocmai pentru că mita din jurul lor nu a fost permisă de un sistem al procedurilor corecte. Zarzavaturile din Turcia, ţigările din Moldova, tranzitul în care mărfurile erau declarate de turci pentru comunitate dar erau descărcate pentru uz în România, schemele de mituire a vameşilor în port de chinezi, care declarau marfa numai parţial apoi o fructificau la negru în angrouri, sunt numai câteva din legile relaxate din jurul elementului mitei economice.

Comparați acest lucru cu Psalmul 62:10, care sfătuiește: “Nu vă încredeţi în asuprire, şi nu vă puneţi nădejdea zădarnicã în răpire; când cresc bogãţiile, nu vă lipiţi inima de ele.“ Sfatul copleșitor al Scripturii este să se aibă încredere în Dumnezeu, nu în bogății, om, prinți, arme, idoli sau mită.

În Biblie, acest lucru este, de obicei, legat de obţinerea unei decizii în care judecătorii să acționeze într-un mod nedrept, adică la justiție perversă. Sau, poate exista o mită, care este un farmec în ochii proprietarului, ajutându-l să prospere ori de câte ori se întoarce – Proverbe 17:8. Nu pare a fi nimic greșit în asta. Cu toate acestea, așa cum am văzut, există o mită în Proverbe 17:23, care este foarte diferită. “Un om rău primește mită de la sânul la strâmbi căile de justiție.” Este răutatea în mită? Nu sunt de părere. Cred că răutatea este în pervertirea justiției. Acordarea darului de a unge roţile, ca să spunem așa, este numai imoral, dacă se pervertește Justiție în acest sens. Este imoral, dacă aveți o favoare pe care nu ar trebui să o faceţi. Mi se pare că, dacă dau bani pentru o masă într-un restaurant celebru nu este o mită, pentru că nimeni nu merită masa aia. Ai dat un ban pentru a obține acea masă. Nicio pervertire a justiției acolo. Dar atunci când dai mită pentru un ofițer de poliție, astfel încât el nu îţi mai dă amendă, atunci când eşti vinovat, cred că este o pervertire a justiției.

Imaginați-vă o situație, în cazul în care sunteți într-o țară străină şi încercarea de a obține hrană pentru refugiați și armata te oprește. Puteți să vă continuaţi misiunea, dacă dai o mită. Acesta vă oferă o oportunitate de a realiza un bine dacă s-ar da doar un mic cadou. Dacă faci asta, ar fi pervertită dreptatea? Acum, răspunsul este, desigur, nu, nu în această situație. Ca o chestiune de fapt s-ar putea argumenta că trebuie să platiţi pentru a vi se da dreptate, şi nu există niciun motiv pentru a nu vi se face dreptate. O persoană vă întârzie doar ca el să poată obține banii. Este tragic că trebuie să se plătească pentru a obține dreptate și persoana care cere bani, în scopul de a vă oferi justiție este imoral. E imoral, la acel moment, pentru că justiția ţi se datorează, fără a fi nevoie să plăteşti pentru asta. Dar ești greșit în dându-i? Nu, nu cred. Nu se perverteşte dreptatea, chiar dacă mita este imorală.

Bernard Adeney sublinia: “Din păcate, nicio ierarhie stabilită de valori nu poate fi demonstrată din Scriptură, din raţionament sau experiență.” Cine poate măsura cu precizie efectele pe termen lung ale unui act de luare de mită al unei persoane, societate, sau misiune? Acest argument apare de multe ori de la confuzie între mită și extorcare de fonduri. Biblia condamnă vehement pervertirea justiţiei prin mită.