Date generale.

In America circa o treime din primele 500 de corporaţii sunt de fapt afaceri de familie şi reprezintă între 80 şi 90% din economia americană.  Economia mondială este condusă de afacerile de familie. In România întreprinderile mici şi mijlocii (IMM) reprezintă 98% din totalul întreprinderilor, în jur de 70% din PIB şi deţin peste 50% din locurile de muncă. Date din Planul National de Dezvoltare al României arată că în 2004 productivitatea se ridica la 26.592 euro/angajat la microîntreprinderi, 30.984 euro/angajat la firmele mici şi 25.894 euro/angajat la firmele mijlocii. Având în vedere indicatorul PIB/locuitor, de 2.720 euro, rezultă că un angajat IMM sustinea 9-11 locuitori în 2004.  Cifra de afaceri pe 2004 a IMM-urilor a fost de 65,06 miliarde de euro.  România are un deficit de afaceri de familie pentru că o mare parte din averea naţională a afacerilor de familie a fost distrusă de comunism, care a îndepărtat familiile puternice şi a distrus tradiţia şi resursele economice ale acestui sistem economic.  Astăzi afacerile de familie româneşti, care s-au salvat de la comunism fugind în alte ţări, produc şi aduc contribuţii însemnate acelor ţări. 

Ȋn lume sunt ȋn jur de 8 milioane de români. Presupunând că media ar fi undeva la 20.000 euro pe an, iar numărul angajaţilor ar fi de 3 milioane, ar rezulta un venit de 60 de miliarde de euro, adică la un minim de 40% contribuţii la bugetele altor state, ar fi 24 de miliarde de euro pe care România i-a pierdut prin politicile de emigrare.

Ce sunt Afacerile de Familie. Afacerile de familie sunt reprezentate de acele societaţi comerciale unde acţiunile sau părţile sociale sunt controlate de o singură familie, aflată la prima, a doua, sau a „n” generaţie.  In afara afacerilor de familie, mai sunt entităţi care sunt legate de familie sau care administrează bunuri, ele fiind reprezentate de fundaţii familiale sau de fonduri de investiţii familiale. In administrarea afacerilor de familie relaţiile sunt mai complicate decât în corporaţie, datorită rolului central al familiei, care este proprietarul şi care conduce afacerea.  In afacerile de familie atât afacerea în sine cât şi familia sau grupul de proprietari au nevoie de management, stratificat pe niveluri personale, de grup, de circumstanţe sau simbiotice, cunoscute sub denumirea de consilii de familie, adunare generală sau consiliu de administraţie.

    Afacerile de familie au cicluri de dezvoltare, strategie şi administrare care pleacă de la afacerea iniţială, se lovesc de probleme şi piedici, se restructurează sau se reinventează, pentru ca mai apoi să susţină modul de viaţă al familiei şi să finanţeze planul de administrare al acumulărilor familiei.  Ceea ce astăzi este văzut de cei din jur ca un moft al capului de familie de a o lua pe cont propriu, mâine va fi moştenirea fiului sau fiicei, care va determina dinamica familiei şi a afacerii, cu consecinţe cu efect de domino în comunitate, sau la terţi (bancă, consilieri, furnizori, clienţi, terţi).  Structura afacerii de familie este bazată pe acea întrepătrundere familială între administrare de proprietate şi guvernanţă cu focus către familie.  Afacerea de familie comunică de la bătrâni către tineri modul în care familia controlează o firmă dar şi cum comunică cu structurile care o guvernează şi administrează pentru îmbunătăţirea competitivităţii, durabilităţii şi performanţei.  Această structură are un rol fundamental în proprietate, în administrare şi implimentare pentru că ea măreşte eficienţa, profitabilitatea şi productivitatea.  Atât consilierii cât şi proprietarii afacerii sunt diferenţiaţi de abilitatea de a structura o afacere cât mai eficient, dar şi de a o conduce bine. 

  O afacere de familie poate fi explicată în termeni care definesc controlul, proprietarii şi intenţiile firmei.  Chiar dacă un singur individ deţine capitalul firmei, irelevant de mărimea firmei, scopul acesteia este să fie gândită pentru succesiunea generaţiei viitoare, care diferă mult faţă de corporaţie şi tendinţa acesteia către profit pe termen scurt.  Fonduri importante sunt sacrificate pentru dezvoltarea şi pregătirea noii generaţii, investiţiile fiind făcute nu speculativ, ci cu un plan pe termen lung. 

    Petzinger spunea în 1999, că în spiritul caracteristic antiseptic al erei industriale, o pată ruşinoasă înconjoară afacerile de familie şi implicarea familiei este cumva în afara afacerilor.  Familiile care sunt conduse în baza unui set de valori, controlează afaceri antreprenoriale şi clădesc relaţii care hrănesc generaţii viitoare de lideri menite să reziste în timp.  Conducerea afacerii se găseşte mereu în faţa distrugerii, preluării sau terminării, pentru că cei din afara ei consideră acest lucru normal, dar nu înteleg modul în care afacerile de familie contribuie comunităţii.  Afacerile de familie au în comun coezivitatea comportării, dar şi setul de valori al familiei, firmele fiind conduse cu acest set de valori, pe baza cărora se iau decizii strategice şi tactice ce sunt bazate pe istoria şi experienţa familiei.  Viaţa succesorilor este luminată de principiile şi valorile existente în familie şi firmă, intrând în moştenirea acestei generaţii care este la cârma firmei.

    Modelul afacerii de familie se bazează pe responsabilizarea individului într-o conjunctură care foloseşte valorile familiei, valorile comunităţii şi valorile naţionale.  Familiile dezvoltă afacerile investind în urmaşi prin programe specifice, prin proiecte, prin cercetarea pieţei, finanţând diferite activităţi care dezvoltă abilitaţile necesare creşterii economice a familiei.  Intreaga afacere este de fapt laboratorul în care următoarea generaţie studiază, îşi dezvoltă oportunităţile de a învăţa, lucrând direct cu profesionişti în anumite etape ale procesului de producţie şi primind răspunsuri precise curiozitaţii infantile.  Afacerile de familie au la bază spiritul educării, al dezvoltării profesionale, reprezentând moştenirea şi tradiţia în care experienţa trecutului este la baza promisiunii viitorului.

    Ce oportunităţi au consilierii afacerilor de familie. Astăzi consilierul deserveşte în proporţie de peste 80% afacerile de familie şi mulţi nici măcar nu realizează acest lucru.  Acestea sunt un câmp prielnic de consultanţă. Sfătuitorii, reprezintă grupul de specialişti către care se îndreaptă de regulă, conducătorul unei firme.  In mod normal specialiştii sunt Contabilul, Auditorul, Avocatul, Notarul, Evaluatorul, Bancherul, Consultantul de Afaceri, Asiguratorul, dar mai pot face parte şi alte categorii precum Arhitectul sau Inginerul.  De exemplu: Contabilul planifică şi pregăteşte declaraţiile fiscale, planifică plata taxelor şi impozitelor, organizează şi interpretează declaraţiile financiare, îmbunătăţeşte administrarea financiară, ajută la dezvoltarea sistemelor de raportare, sprijină ceilalţi consilieri cu transferul afacerii şi succesiunea în familie.

    Administratorul, proprietarul sau conducătorul afacerii de familie învaţă de la consultant să-şi construiască o echipă de profesionişti cu care să lucreze.  In general, atât în afacerile publice cât şi în cele de familie, principala cauză generatoare de probleme este lipsa unei conduceri eficiente care se răsfrânge în organizare.  Afacerile de familie se folosesc de ajutorul specialiştilor să înveţe să se dezvolte.

    Liber profesionistul consultant care adresează o scrisoare de recomandări către management aduce de fapt o expertiză vastă benefică pentru creşterea şi continuarea afacerilor de familie.  Consilierea firmei cere aptitudini care să îndrume aceste afaceri în planificare strategică, simţul proprietaţii, administrarea averii familiei sau succesiune, dar şi să identifice ceea ce diferenţiază afacerile de succes.  Aceste aptitudini se bazează pe:

• Dezvoltarea unor strategii valoroase pentru consilierea afacerilor de familie cum să-ş atingă scopurile.
• Invăţarea unor criterii de selecţie pe care se bazează afacerile şi cum se alege un consilier.
• Descoperirea celor mai bune practici ale afacerilor de succes, dar şi a sfătuitorilor pentru acestea.
• Imbunătăţirea calificărilor ca specialist pentru afacerile de familie.
• Imbunătăţirea întelegerii asupra dinamicii afacerilor de familie.
• Dezvoltarea abilităţilor pe care trebuie să le inveţi în această arie.
• Aprecierea punctelor de vedere diferite despre afaceri, familie şi proprietate.
• Reflectarea experienţelor proprii şi învăţarea de la alţi profesionişti care sfătuiesc afaceri de familie.
• Abordarea problemelor de consiliere din punct de vedere strategic.

Viziunea aduce eficienţă în conducerea unei firme, adică o direcţie de mers, bazată pe valori care definesc organizaţia, care sunt ȋnţelese şi care sunt respectate.  Consultantul care implementează politicile si procedurile firmei dă şi indicaţii despre modul în care sunt rezolvate problemele în anumite circumstanţe.  In general aceste politici sunt standard, dar în afacerile de familie modul particular de rezolvare a situaţiilor dificile poate face diferenţa între excelenţă şi valoare medie, fiind influenţate de sfatul unui consilier. 

    Percepţia economică a afacerilor de familie. Afacerea de familie este afectată de celelalte componente ale economiei, bursa şi structura guvernamentală.  România are o structură guvernamentală feudală în care funcţionarul public încă se mai crede feudal şi crede cu tărie că tot ce este în teritoriul lui i se cuvine.  Din această cauză corupţia şi segmentul guvernamental prin care se cheltuie banii strânşi din taxe şi impozite afectează construcţia afacerilor de familie.  Rolul şi puterea funcţionarului public trebuie diminuate şi controlate de modul de abordare al unui consultant.  Printr-un set de măsuri care aduce etică afacerilor de familie, Liber profesionistul consultant aduce funcţionarul public să deservească comunitatea şi afacerile.  La fel cum o firmă foloseşte marketingul şi vânzările pentru a crea valoare, afacerile de familie reprezintă resursa şi motorul unei comunităţi, când este încurajată şi sprijinită de structura guvernamentală.

Sistemul financiar global este instabil, fără legitimitate instituţională, dar dominat şi pervertit politic şi mediatic de sistemul corporativ şi guvern.  Un lucru este clar, sistemul corporativ sărăceşte o societate, pe când sistemul afacerilor de familie prezervă o societate puternică.  Afacerile de familie reprezintă conservarea averii unei ţări şi transmiterea ei generaţiilor viitoare.  Intre cele două, sistemul guvernamental ar trebui să reprezinte liberul arbitru, dar este părtinitor ȋn funcţie de instrucţiunile primite de la organizaţiile mondiale(IMF, BM, BERD, CE, etc.) care sunt sprijinite de corporaţii.

     Corporaţia are un set de valori bazat pe iubirea de bani, folosirea banilor pentru a face bani, pentru a crea o structură din ce în ce mai mare, urmărind maximizarea pieţei de desfacere dar şi a profitului.  Datorită acestei caracteristici, corporaţia planifică la nivel central, este externalizată public, fiind impersonală, elitistă, anonimă şi sacrificând în numele libertăţii.  

 

Spre deosebire de corporaţie, o piaţă sănătoasă a afacerilor de familie are un set de valori simplu, bazat pe viaţă; folosind resursele pentru a satisface nevoile comunităţii; este în permanentă competiţie pentru că firmele care operează sunt mici şi mijlocii; are o proprietate bine stabilită, personală; are ca scop creşterea beneficiilor; stimulează eficienţa şi inovaţia; promovează interesele umane; şi promovează un sistem cinstit şi echilibrat. 

Scopul afacerilor de familie a fost să fie acela de motor al creşterii economice, de prezervare a valorilor comunităţii. Media are un rol mai mult negativ şi disfunctional în ceea ce priveşte înţelegerea afacerilor de familie.  Scopul afacerilor de familie este perpetuarea de-a lungul generaţiilor a tradiţiilor, a moştenirii.  Media arată exemplele negative de patroni şi rareori se concentrează asupra părţilor pozitive.  Afacerile de familie sunt în umbră chiar şi atunci cand reprezintă majoritatea locurilor de muncă dintr-o ţară, pentru că bursele nu se pot folosi de ele.  Rezultatele acestor afaceri de familie sunt ignorate pentru că firmele cotate la bursă şi folosite pentru speculă sunt mai importante. Bursa este speculă, crează panică prin căderile spectaculoase (vezi Enron) şi adevărata valoare a unei societăţi pe bursă este evaluată de consilierii bursieri în multiplii de valoare faţă de cea reală.  Raportatea pentru afacerile de familie este in general simplă, nesofisticată pentru că nu apelează la metode de evaluare complexe. Analiza pe bursă se face prin metode care mai de care mai sofisticate, pentru a găsi metode de a tranzactiona acţiunile, dar efectiv ele au rezultate pale în comparaţie cu unele afaceri de familie, care sunt active de generaţii. 

Cabinet Udrescu a recunoscut aceste afaceri şi urmează pentru clienţii săi lucrează cu afacerile de familie după următorul model:

1. Rolul consultantului şi al clientului
   1. Consilierea afacerii de familie
   2. Definirea, rafinarea şi renegocierea rolului de consilier
   3. Navigarea dinamicii afacerilor de familie
   4. Evaluarea sistemului de afaceri de familie
2. Unelte si tehnici
1. Dezvoltarea unor intervenţii efective
2. Rezolvarea conflictelor de familie
3. Crearea de graniţe, structuri şi politici
1. Stabilirea unui plan de succesiune
2. Administrarea averii moştenite
3. Planificarea proprietăţii de familie
4. Profesionalism
5. Probleme comune, soluţii deosebite

Setul de servicii promovat de Expertul Contabil

            Administrarea

            Compensatiile

            Marketingul

            Comunicarea

            Consilierea

Ce sunt afacerile de familie

            Concepte

            Consideraţii

            Relaţii

Administrarea ȋn afacerea de familie

            Administrarea relaţiei cu Dumnezeu

            Administrarea oamenilor

            Administrarea proprietăţii (mijloacelor fixe)

            Administrarea sistemelor de decizii

            Administrarea timpului

Conduita familiei care are afaceri

Afacerea ȋn sine

Valorile familiale

Succesiunea

Instruirea membrilor de familie

 

Daniel S. Udrescu, CPA

Expert Contabil şi Auditor