Carmuirea afacerilor de familie

 
Astazi, mediul de afaceri foloseste terminologia de guvernare corporatista, dar pana mai de curand aceasta terminologie era cunoscuta sub cea de carmuire sau conducere. In aceasta emisiune vom incerca sa dezvoltam conceptul de carmuire asa cum este el folosit in mediul economic, dar si sa consultam scripturile pentru a intelege felul in care suntem indrumati de cuvantul lui Dumnezeu. Vom discuta de trei tipuri de structuri: Familia, Afacerea si Proprietarii. Pentru structuri complexe in care mai multe generatii formeaza o afacere de familie, carmuirea se separa in: carmuirea familiei (printr-un consiliu al familiei sau o adunare a familiei), carmuirea proprietarilor (printr-o intalnire a actionarilor) si carmuirea afacerii prin adminstratori care sunt indrumati de consiliul de adminstratie. In general consiliul de familie determina politicile pentru familie si recomanda consiliului de administratie al firmei politicile care privesc familia, precum şi modul de angajare a membrilor familiei. Consiliul de administrare al firmei stabileste politica referitoare la afacere, dar coordoneaza şi deciziile consiliului de familie, fara a intra unul pe domeniul celuilalt.

In societatile comerciale publice, adica cele care sunt cotate la bursa, actionarii, administratorii sau consilierii au nevoie de un mod intens de carmuire a afacerii in sine obtinut prin intarirea consiliului de administratie, dar si prin dezvoltarea unor relatii de comunicare cu actionarii.  Administrarea este in general dificila pentru  structura corporatista, dar ea poate si mai dificila atunci cand consiliul de administratie este format din frati sau veri datorita unicitatii problemelor in afacerile de familie. De 15 ani, sistemul economic din Romania a revenit la afacerile de familie si din ce in ce mai multe afaceri sunt carmuite si patronate de familii. In 15 ani de acum inainte mai mult de trei sferturi din afacerile de familie vor fi transferate catre generatia urmatoare, vor fi vandute sau vor fi lichidate, creandu-se astfel o presiune asupra serviciilor legate de transferarea proprietatii.

Carmuirea sau administrarea afacerilor de familie cere aptitudini care sa ghideze aceste afaceri in planificare strategica, simtul proprietatii, administrarea averii familiei sau succesiune, dar si sa identifice ceea ce diferentiaza afacerile de succes.  Aceste aptitudini se bazeaza pe:

• Dezvoltarea unor strategii valoroase în a consilia familiile cum sa-si atinga scopurile în afaceri.
• Invatarea unor criterii de selectie pe care se bazeaza afacerile de familie si cum sa-si aleaga acestea un consilier.
• Descoperirea celor mai bune practici ale afacerilor de familie de succes si ale consilierilor (sfatuitorilor) pentru afacerile de familie.
• Imbunatatirea calificarilor ca specialist pentru afacerile de familie.
• Imbunatatirea intelegerii asupra dinamicii afacerilor de familie.
• Dezvoltarea abilitatilor pe care trebuie sa le inveti in aceasta arie.
• Aprecierea punctelor de vedere diferite despre afaceri, familie si proprietate.
• Reflectarea experientelor proprii si invatarea de la alti profesionisti care sfatuiesc afaceri de familie.
• Abordarea problemelor de sfatuire din punct de vedere strategic.

Afacerile de familie sunt reprezentate de acele societati comerciale unde actiunile sau partile sociale sunt controlate de o singura familie, aflata la prima, a doua, a treia sau a patra generatie. In afara afacerilor de familie, mai există alte entitati care sunt legate de familie sau care administreaza bunuri, precum: fundatii familiale sau fonduri de investitii familiale. In carmuirea afacerilor de familie, relatiile sunt mai complicate datorita rolului central al familiei care este proprietarul si care de obicei conduce afacerea, pentru ca de obicei in afacerile de familie atat afacerea in sine, cat si familia sau grupul de proprietari au nevoie de carmuire, stratificata pe nivele personale, de grup, de circumstante sau simbiotice.

In general atat in afacerile publice cat si in cele de familie principala cauza generatoare de probleme este lipsa unei carmuiri efective care duce la probleme organizationale. John Davis, Profesor la Scoala de Afaceri Harvard identifica diferite aspecte legate de carmuirea afacerilor. Afacerile de familie trebuie sa invete sa se dezvolte cu ajutorul profesionistilor, acesti sfatuitori care au o expertiza vasta in cresterea si continuarea afacerilor de familie.  Afacerile de familie au cicluri de dezvoltare, strategie si administrare care pleaca de la afacerea initiala, se lovesc de probleme si piedici, se restructureaza sau reinventeaza, pentru ca mai apoi sa sustina modul de viata al familiei si sa finanteze planul de administrare al acumularilor familiei. Afacerile de familie au nevoie periodic de o examinare a problemelor-cheie care au o influenta asupra cresterii afacerii si armoniei in familie. Analizand familia invatam afacerile din perspective diferite, dar si originile conflictului, pentru ca in familie se dezvolta conflictul care poate fi atat sursa de dezvoltare, cat si cauza eşecului afacerii.  Canalizarea acestei energii a conflictului trebuie analizata pentru a intelege de ce afacerile de familie rezista planificarii si schimbarii, de ce este necesara schimbarea si care sunt strategiile unei afaceri de succes. Nu schimbarea in sine este importanta, ci mentalitatea de a privi situatia strategica, in care se examineaza presupunerile despre afacere dar si viziunea legata de viitor. Ceea ce astazi este vazut de cei din jur ca un moft al capului familiei de a o lua pe cont propriu, maine va fi mostenirea fiului sau fiicei, care va determina dinamica familiei si a afacerii de familie cu efecte în planul diferitelor structuri pentru afacere. Aceasta structura are un rol fundamental in proprietate, in administrare si implimentare pentru ca ea mareste eficienta, profitabilitatea si productibilitatea. Atat consilierii cat si proprietarii afacerilor de familie se deosebesc prin abilitatea de a structura o afacere cat mai eficient, dar si de a o conduce bine.

Problemele care izvorasc din carmuire au la baza personalitatea, pasiunea si puterea pentru ca afacerea de familie eficienta se bazeaza pe indivizi cu aceste caracteristici, capabili sa le imbine, pentru dezvoltarea afacerilor pe un taram mai extins. Pentru a fi eficienta, carmuirea se bazeaza pe viziune, adica pe o directie de mers, pe valori care definesc organizatia, care sunt intelese bine si care sunt respectate. Politicile si procedurile firmei trebuie sa dea indicatii despre modul in care sunt rezolvate problemele in anumite circumstante. In general aceste politici sunt standard, dar in afacerile de familie modul particular de rezolvare a situatiilor dificile poate face diferenta intre excelenta si valoare medie. 

Carmuirea se bazeaza pe modul in care oamenii din firma sunt condusi, în care li se prezinta responsabilitati, li se deleaga sarcini si sunt adusi sa discute lucrurile importante ale afacerii.  Proverbe 6:6-7 sunt o indicaţie a cunoştinţelor de bază pe care trebuie să le avem în vedere: “Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te. Ea n-are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân, totuşi îşi pregăteşte hrana vara, şi strânge de ale mâncării în timpul secerişului.” Mediul de lucru şi factorii interni ai controlului administrativ presupun: oameni, pregătire, sprijin, informaţie, sisteme de muncă, procese, stimulente, o claritate a rolurilor şi a aşteptărilor, unelte specifice şi scule de ajutor. Factorii externi care afectează performanţele muncii sunt evenimente care nu pot fi controlate de management şi aici sunt incluse condiţiile economice, competiţia şi legile.  Eficienta carmuirii se masoara prin rodul muncii, nu prin somptuozitatea intalnirilor consiliului de administratie.  Dar directivele consiliului de adminstratie au importanta lor in canalizarea si comunicarea clara a directiei.  Afacerea de familie nu are neaparat nevoie de sedinte si carmuirea ei se poate face la inceput informal, apoi printr-un proces formal pentru ca mai tarziu dupa ce se dezvolta intr-o societate care sa aiba nevoie de procese si politici care sa includa sedinte, agende, votare. Structura particulara a unei societati poate varia atata timp cat firma produce rezultatele dorite. O firma este o structura in continua schimbare care are nevoie de intretinere, de ingrijire si de atentie.  Ea trece prin diferite stagii si daca mentine o directie clara, valori clare, bine intelese, politici sensibile cerintelor angajatilor dar si comunicare clara, la timp si directa, de cele mai multe ori reuseste sa faca trecerea de la perioadele nefaste la cele mai putin faste.

Domeniul afacerilor este într-o continuă evoluţie în jurul principiului de management, iar cel ce conduce acest mediu astazi se numeşte MANAGER. În vremuri trecute nu prea indepartate el era administratorul sau carmuitorul. Termenul din Biblie pentru "manager" este grecescul  "oikonomos", tradus ca econom, ispravnic sau conducătorul unei gospodării sau proprietăţi. În timpuri biblice, oikonomos (Luca 16:1) era persoana care administra fondurile sau o proprietate în numele altei persoane şi care putea fi un sclav, un angajat, un membru de familie sau o rudă, atât bărbat cât şi femeie. În 1 Cor.  4:1-2 aflăm că Dumnezeu ne-a chemat pentru a-I fi economi (ispravnici), şi în această calitate de economi să-i fim credincioşi: “Iată cum trebuie să fim priviţi noi; ca nişte slujitori ai lui Hristos, şi ca nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu. Încolo ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui”.

Planul lui Dumnezeu pentru noi apare de-a lungul întregii Biblii si este legat de termenul de conducător/manager.

În Geneza 1:28, destinul omului a fost de a: "umple pământul şi de a-l supune; de a stăpânii peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ", care poate fi înţeleasă ca o sarcină atribuită de către Proprietar administratorului său care putea fi un servitor, fiu şi/sau un moştenitor.

În Tit 1:7, rolul nostru este descris ca fiind economi ai lui Dumnezeu, în timp ce în 1 Cor. 3:9 de asemenea ni se atribuie rolul de a fi slujitorii lui Dumnezeu în ceea ce se defineşte a fi afacerea lui Dumnezeu. Tranziţia de la servitor la fiu, moştenitor, econom şi partener este importantă şi de aceea trebuie reamintită in contextul discutat.