Ce ne impiedică să reuşim în afaceri?

In aceasta emisiune vă propun să reflectaţi la cantitatea enormă de lucruri pe care deja le ştiţi, la capacităţile şi talentele pe care le posedaţi deja şi care asteaptă să fie transformate în acţiuni şi rezultate concrete. Puneţi-vă întrebarea: "In acest moment, aici si acum, folosesc într-adevăr toate resursele pe care le am? Dau într-adevar tot ce am mai bun în mine?" Si, cine ştie, poate că raspunsul vă va fi de ajutor pentru a face acel pas care înseamnă de fapt, asumarea răspunderii pentru propria existenţă. Incepeţi sa faceţi lucruri fără a aştepta ca altcineva să le facă în locul vostru.  Motivele care periclitează succesul (cele de natura psihologică) sunt aceleaşi care periclitează de fapt orice acţiune şi vă rog să reflectaţi asupra lor.

Orice succes porneşte din mintea noastră şi nici o decizie nu poate fi mai bună
decăt informaţiile pe care se bazează. "Nu vreau să vând sau sa fiu agent de vânzări." Aceasta este, poate, obiecţia cea mai frecventă pe care am întâlnit-o şi ea merită să fie aprofundată. In primul rând, există încă o mare confuzie referitor la meseria de agent de vânzări: ea tinde să fie considerată ultima resursă a celor care nu au nici o altă posibilitate. Dimpotrivă, într-o economie de piaţă, ştiinta de a vinde este forţa care pune în mişcare întregul sistem. De asemenea, meseria de vânzător necesită o capacitate profesională superioară multor meserii, mai ales că nu există scuze: rezultatele vorbesc si ca să-l citez pe cel mai reprezentativ om care are afaceri de familie, Gigi Becali „Nu banu-i ban ci marfa-i ban.”

Stiu că a fi plătit pe baza comisionului reprezintă o mare dificultate pentru mulţi, dar aceasta rămâne o metodă de a învăţa să te bazezi pe propriile forţe. Nu întâmplător, în occident, cea mai mare parte a managerilor şi a întreprinzătorilor şi-au început cariera tocmai ca agenţi comerciali.
Important este că dacă doriţi să faceţi afaceri trebuie neapărat să vindeţi un produs sau un serviciu. Nu există altă posibilitate şi fiţi siguri că nu este uşor să convingeţi pe altcineva să-l vândă în locul vostru. Dar, vorbind despre vânzări, mi se pare că se pierde din vedere ceva foarte important: dacă nu vreţi să traiţi din ajutorul social, vă veţi confrunta cu vânzarea la fiecare pas. Orice faceţi trebuie în primul rând vândut: ideile voastre, propunerile voastre, calitaţile voastre şi cel mai important, voi înşivă.

"Exista trei tipuri de oameni: cei care fac lucrurile să se întâmple; cei care privesc, aşteptând ca lucrurile să se întâmple; şi cei care nu înţeleg ce se întâmplă."  "Este greu!" Dar cine a spus că trebuie să fie uşor? Acesta e poate cel mai mare obstacol în calea succesului în afaceri pe care l-am întâlnit până acum: cel de a urmări îmbogăţirea peste noapte sau "tunul" care poate aranja persoana respectivă pe viaţă...Este de necrezut căţi oameni (altfel inteligenţi) continuă să spere că, mai devreme sau mai târziu, se va întâmpla o minune care le va schimba sensul existenţei. Ciudat este că nimănui nu i-ar trece prin minte să câştige o probă sportivă, să înveţe să cânte la un instrument sau să obţină orice alt rezultat fară pregătire, implicare şi competitivitate; în schimb, cand e vorba de bani, uluitor de mulţi oameni cred că este suficient să găsească "şmecheria" potrivită pentru a sta liniştiţi tot restul vieţii.

"Aştept să văd cum se va dezvolta afacerea." Aceasta este clasica atitudine a celor care se cred deştepţi şi trimit pe alţii să facă experimente, în timp ce ei aşteaptă să vadă ce se întâmplă. In lumea afacerilor, această atitudine duce aproape sigur la faliment. Fie că e vorba despre a cumpăra sau a vinde acţiuni, valută sau altceva, dacă aşteptaţi să vedeţi cum a mers la ceilalţi, ajungeţi prea târziu. Cert este că în orice fel de afacere doriţi să intraţi, trebuie să ajungeţi înaintea celorlalţi şi asta presupune să fiţi dispuşi să vă asumaţi nişte riscuri.
Numai aceste trei motivaţii sunt suficiente pentru a găsi firul conducător care să ne ducă la motivele care-i ţin pe majoritatea oamenilor departe de orice afacere profitabilă: teama de dificultăţi, teama de risc, teama de a nu întâmpina-refuzuri. Nu cred ca aceste trăsături de caracter pot fi schimbate fără o puternică motivaţie.

Influenţa gândului negativ al celorlalţi.  Una dintre caracteristicile cele mai fascinante ale fiinţelor umane este aceea că au o părere despre orice şi, dintr-un motiv oarecum ciudat, li se pare că dacă îşi exprimă o părere negativă vor părea mai deştepţi şi mai interesanţi. Aşa se face că aceleaşi persoane care "aşteaptă" şi "se gândesc" îndelung sunt extrem de eficiente când este vorba de a critica, de a-şi bate joc sau de a-i descuraja pe cei care încearcă să acţioneze.

De fiecare data când încercaţi să faceţi ceva, veţi găsi foarte uşor sute de persoane gata să vă explice cum şi de ce ceea ce doriţi să faceţi nu are nici o şansă de a reuşi sau, dacă a reuşit deja pentru altcineva, nu va reuşi şi în cazul vostru. Este foarte uşor să vă lăsaţi sugestionaţi şi descurajaţi, mai ales la început. Prin asta nu vreau să spun că nu trebuie să ascultaţi sfaturi inteligente sau să profitaţi de experienţa altora; de multe ori, a asculta pe cineva mai priceput decât noi ne poate împiedica să ne băgăm în mari necazuri. Dar înainte de a vă lăsa blocaţi, verificaţi adevărata competenţa în domeniu a celui care încearca să vă descurajeze: în nouă cazuri din zece veţi descoperi că nici nu ştie despre ce este vorba.

Lipsa de autodisciplină şi persistenţă este "ucigaşul" numărul 1 al viselor noastre de succes. Cred cu fermitate că fiecare dintre noi are in sine talentul, inteligenţa şi resursele pentru a face practic orice. Din păcate, nu este suficient: aceste resurse trebuie puse în acţiune cu angajament şi eficacitate pentru a se transforma în realizări concrete.

Observaţi oamenii care au atins rezultate bune la orice nivel; foarte rar veţi găsi printre ei genii sau supraoameni. Mai uşor veţi găsi persoane care au urmărit cu consecvenţă un obiectiv clar, fără a se lăsa descurajaţi de dificultăţi sau de întârzierea succesului.

Lipsa de organizare personală.  Timpul este unica resursă cu adevărat democratică, fiindcă toţi posedăm aceeaşi cantitate. In schimb, modul de a-l folosi este cel care distinge oamenii de succes de cei falimentari. Deocamdată, numai un sfat: de fiecare dată când nu "umpleţi inexorabilul minut cu 60 de secunde bine folosite", ca să citez un celebru vers al lui Kipling, faceţi acest simplu exerciţiu: luaţi nişte propoziţii obişnuite care conţin cuvântul "timp", de exemplu:

Astăzi am pierdut timpul.

Nu merită timpul pe care i l-am dedicat.

Nu am destul timp.

Timpul trece repede etc.

Aţi terminat? Bun, acum inlocuiţi în propoziţiile respective "timp" Cu "viaţa". Acum este mai clar?  Orice succes porneşte din mintea noastră şi nici o decizie nu poate fi mai bună
decât informatiile pe care se bazează.

Intr-o zi, plimbându-se prin pădure, un om gasi un pui de vultur de-abia ieşit din găoace. Dându-şi seama că dacă l-ar fi lăsat acolo, singur ş părăsit, l-ar fi condamnat la moarte sigură, omul luă puiul acasă şi-l puse într-un coteţ, împreună cu nişte pui de găină.  Puiul de vultur crescu alături de aceştia şi, bineînţeles, învăţă să se poarte ca o găină: scormonea pământul pentru a găsi viermi şi insecte, mânca seminţele pe care i le da stăpânul, cloncănea şi cotcodăcea, iar dacă bătea din aripi nu se ridică mai mult de câteva zeci de centimetri. Au trecut astfel câteva luni, timp în care vulturul nu se îndoi nici o clipă că locul lui ar fi altundeva decât în curtea stăpânului, printre celelalte găini. Mai mult, era convins că el însuşi este o găină.  Până când, într-o zi, privind spre cerul albastru şi fără nori, văzu un alt vultur planând maiestuos, aproape fără a-şi mişca aripile robuste...

False limite...Exista un tablou foarte frumos al pictorului belgian Rene' Magritte, care reprezintă, la prima vedere, un bărbat aşezat, învelit într-o manta si care are capul acoperit de o pălărie. Dar mantaua este desfăcută şi lasă să se vadă că în locul trupului bărbatului este o colivie cu două păsări mici şi albe. Uşa coliviei este deschisă, dar păsările nu dau impresia că ar vrea să iasă. Titlul tabloului, pe care cititorii familiarizaţi cu istoria artei l-au recunoscut imediat, este "Mintea omului".  Tema minţii omului prizonier într-o colivie creată de propriile convingeri, colivie din care s-ar putea ieşi cu un minim de efort şi de curaj, se regaseşte foarte des în toată arta contemporană occidentală, iar lucrul acesta nu trebuie să ne mire: majoritatea oameniior, după ce au luptat pentru a-şi câstiga libertatea politică sau de exprimare, se trezesc prinşi într-o capcană de reguli pe care ei inşişi le-au creat, mai mult sau mai puţin inconştient.

Mulţi, foarte mulţi oameni au capacitatea de a face nişte lucruri care i-ar mira în primul rănd pe ei inşişi, dar, ciudat, adoptă o atitudine pasivă şi se limitează, într-un fel mai mult sau mai puţin metaforic, la a sta aşezaţi şi a aştepta. Aşteaptă ca cineva să se apuce de o afacere şi astfel să le creeze lor locuri de muncă.

Pentru a obţine orice rezultat, condiţia principală este convingerea interioară că suntem în stare să obţinem acel rezultat, respectiv să avem motivaţia, ambiţia, disciplina, care constituie căile oricărui succes. Ceea ce nu am spus este că eu cred cu fermitate că fiecare dintre noi are deja talentul, capacitatea şi energia pentru a atinge, practic, orice obiectiv. Trebuie doar să ne eliberăm de limitele pe care ni le-am impus singuri şi să fim dispuşi să facem acel pas, aşa de mic şi totuşi atăt de mare, care să ne permită să ieşim din colivie.

Concluzie

Există două finaluri posibile pentru povestea vulturului crescut printre găini:
Primul spune că, după un scurt moment de admiraţie şi invidie, vulturul s-a întors la ocupaţiile lui obişnuite, convins că nu avea nimic în comun cu semenul lui din înaltul cerului şi că a continuat până la moarte viaţa lui la curte.  Al doilea final, în schimb, spune că vulturul a înţeles dintr-o dată care este adevărata lui natură, şi-a dat seama că nu există obstacole care să-l împiedice să zboare, în afară de cele din mintea lui, şi după câteva tentative, s-a ridicat în zbor, într-adevăr liber. Alegerea finalului vă aparţine.