IMPORTANTA RELATIILOR

La cererea mea Olive Hilton, pastorul bisericii din care fac parte m-a ajutat s-a pregatesc acest material despre relatiile pe care le avem. Atunci cand astronauţii americani călătoreau spre lună, citeau primul capitol din Biblie, adică despre actul de creaţie a lui  Dumnezeu.  Oamenii de ştiinţă de pe glob afirmă rolul de Creator al lui Dumnezeu, acum in timpul celor mai avansate descoperiri tehnologice. Dumnezeu este Creatorul noi suntem economii, administratorii sau managerii.  Mai bine ca oricând observăm creaţia lui Dumnezeu, OMUL şi vedem că totul este organizat in jurul lui cu femeia si bărbatul, două jumătăţi care formează un întreg. Dumnezeu a chemat creaţia să existe, Dumnezeu este proprietarul acestei creaţii şi omenirea nu poate fi niciodată proprietatea altcuiva.  Dumnezeu are dreptul de proprietar asupra noastră şi dreptul Lui de proprietar este deasupra oricăror întrebări, creând ceva fundamental nou. Biblia ne invaţă în toate pasajele despre rolul nostru de administratori în locul lui Dumnezeu, îndrumaţi de Dumnezeu.  Lumea nostră este o cursă continuă de formare în care administrăm mediul în care trăim.  Această lume a fost chemată în existenţă de Dumnezeu, El este Domn al ei şi cu toată demnitatea dată omului, omul este un administrator al creaţiei lui Dumnezeu.

OMUL

Planul lui Dumnezeu îl are ca ţintă pe OM şi intenţia lui Dumnezeu pentru umanitate este ca omul sa-i fie partener în aventura şi în relatia de obligaţie voluntară.  In planul de adminstrare Omul face alegeri in viaţă, nu este obligat nici la bine nici la rău.  Semnificaţia relatiei cu Dumnezeu este aceea de administrator şi în tot ceea ce facem există administrare.  Suntem înascuţi să administrăm şi umanitatea doreşte să cunoascăcine este in relaţie cu Dumnezeu, cu cei din jur şi cu lucrurile care ne inconjoară.  Asemănarea cu Dumnezeu este latura umană de determinare prin forţe proprii sub puterea lui Dumnezeu, acel dar al comuniunii cu Dumnezeu.  Dumnezeu a creat fiinţele intr-un stadiu finit.  Caracteristica imprimată a omului se dezvoltă pe baza determinării divinităţii ca un răspuns la o chemare, prin luarea unei decizii.  Necesitatea deciziei, o obligaţie de care nu poate scăpa, este înzestrarea cea mai distinsă a omului.  In era raţionalistă vrem sa-l umanizăm pe Dumnezeu şi să-l zeificăm pe om.  Imaginea trebuie să existe intr-un fel de tensiune intre Creator şi cel creat.

FAMILIA

Dumnezeu a creat prima familie.  I-a dat omului responsabilităti pentru ingrijire şi hrănire.  A creat întâi bărbatul, din care a crea creat femeia.  Soţia a fost luată din bărbat şi de aceia aşa cum spune la Geneza 2:24, bărbatul şi femeia se vor face un singur trup.  Rezultă că in ordinea creaţiei soţia se supune bărbatului atâta timp cât acesta nu-i cere să-l nesocotească pe Dumnezeu. Soţia îl slujeşte pe Dumnezeu prin inima supusă faţă de soţ şi ascultarea faţa de soţ.  Motivul este acela ca bărbatul este capul femeii aşa cum Hristos este capul bisericii.  Această asemănare şi îndrumare din Biblie nu ne arată o stare de inferioritate pentru că amândoi sunt creaţi după imaginea lui Dumnezeu, două jumătăţi care formează un întreg.  La Galateni 3:28 ni se spune: „Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod,nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una in Hristos Isus.”

Versetul de mai sus nu inseamnă că o femeie nu poate avea autoritate la muncă.  Ordinea socială depinde de vointa de a munci impreună şi de abilitatea de a determina cine este capul pentru anumite indatoriri.  Proverbe 31:10-31 este un exemplu de so este un exemplu de sotie şi adminstrator.

In familie rolul bărbatului este să-şi iubească soţia aşa cum se iubeşte pe sine şi sotia să-l respecte (Efeseni 5:33), adica cu reverentă nu cu frică.  Soţii trebuie să-şi iubească soţiile la un grad şi calitate asemănătoare cu dragostea lui Isus pentru biserica (Efeseni 5:25), pentru care şi-a dat viaţa.  Isus face biserica sfântă curăţând-o cu apă prin Cuvânt ca să o prezinte slăvită, fără pată, fără sbârcitură.  La fel bărbatul trebuie să-şi iubească nevasta ca pe trupul lui pentru că cine işi iubeşte nevasta se iubeşte pe sine (Efeseni. 5: 27-28). 

Rolul tatălui este să-şi educe şi invete copiii, să-şi asculte părinţii in Dumnezeu.  A onora pe tatăl şi pe mama ta este prima poruncă cu promisiune – pentru ca să-ti meargă bine şi să te bucuri de o viată lungă pe pământ (Efeseni 6:1-3).  Soţul şi tatăl este antrenorul echipei.  Lucrul in echipă este esenţial oricând este nevoie de mai mult de o persoană pentru a avea succes cu ceva.  Dacă a fi creştin ar putea face diferenţa, este necesar să facă diferenţa astăzi acasă, pentru că cele mai bune lecţii din viaţă se invaţă acolo.  Nu trebuie să lăsăm atitudinea societăţii să ne impiedice să trăim după Cuvânt.

AFACERILE

Dumnezeu l-a creat pe om cu un scop.  La Geneza 2:15 aflăm că Dumnezeu l-a luat pe om de unde l-a creat şi l-a pus în Grădina Edenului să o lucreze şi să aibă grijă de ea.  La Luca 2:49, Isus care avea 12 ani a răspuns că trebuia să vadă de treburile casei tatălui său.

După 20 de ani, pe cruce, a spus că lucrarea sa este terminată.  Dumnezeu este Creatorul, Dumnezeu munceşte şi ne-a făcut parteneri in munca lui. Munca a fost lăsată de Dumnezeu, este bună şi afacerea familiei tale face parte din planul lui Dumnezeu.  El continuă munca şi astăzi, interactionând cu creaţia sa, ducându-ne către un ţel final. Dumnezeu este depictat ca păstor, tamplar, fermier, doctor.  Dumnezeu dă muncii sau afacerii o valoare intrinsecă pentru că şi El este muncitor.  Noi suntem colucrători cu Dumnezeu.  Telurile afacerii sau al muncii sunt:

1. Prin muncă Dumnezeu ne rezolvă toate cererile noastre şi ale familiei.  „Dacă cineva nu poate avea grijă de casa lui, excluzând incapacitatea, atunci el s-a lepădat de credinţa şi este mai rău decât un necredincios” (I Timotei 5:8).  Munca noastră are o profundă contribuţie pentru viaţa noastră pentru că ne rezolvă cerinţele practice ale familiei.  La I Timotei 6:7-8 ni se mai spune „că n-am adus nimic in lume şi nu putem să luăm nimic din ea şi dacă avem cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm ne va fi de ajuns”
2. Munca noastră aduce o contribuţie altor oameni.  Prin ea Dumnezeu a planificat sa-i servim pe alţii.  Dumnezeu l-a chemat pe Avram in Geneza 12:1-3: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatalui tău şi vino in ţara pe care ţi-o voi arăta.  Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare.   Voi binecuvânta pe ceice te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.”
3. Prin afacerea ta ai posibilitatea să contribui la cerinţele altora.  Dacă un membru de familie, un prieten, un vecin sau un străin are nevoie de ajutor financiar, tu ai posibilitatea sa-i ajuţi prin angajare, caritate sau cu banii pe care îi câstigi in afacerea ta.  De asemenea poţi să susţii munca misionară sau evanghelizarea.
4. Prin munca ta îţi iubeşti familia, comunitatea şi îl slujeşti pe Hristos. La Coloseni 3:22-24 ni se spune să ascultăm pe stăpânii noştri pământeşti, cu inima curată ca şi cum l-am servi pe Hristos.  In ultimul rând afacerea ta nu este a ta ci a lui Dumnezeu care este stăpânul tău.

Aşteptările lui Dumnezeu in munca şi afacerile noastre sunt clare.  Trebuie să muncim în aşa fel încât să reflectăm dedicarea noastră spre excelenţă.  Trebuie să ne păstrăm clare convingerile noastre etice şi morale. Vom presta o zi de muncă onestă pentru un salariu onest.  Trebuie să ne păstrăm cuvăntul şi să creăm valoare in munca noastră.  Moral trebuie să fim puri şi fără vină în relaţiile noastre, mai ales cu cei de sex opus.  Ii tratăm pe ceilalţi cu demnitate şi respect.  Romani 12:3 ne spune sa fim cumpătaţi despre sine. Credinta ne spune să-l lăsăm pe Dumnezeu să ne aducă rezultate pozitive.  Dacă avem încredere în Dumnezeu in toate lucrurile, sănătatea noastră fizică şi spirituală va fi in echilibru. 

GUVERNUL CENTRAL SI LOCAL

Dumnezeu ne-a dat şi un plan pentru ordine şi protecţie a persoanelor împotriva lor înşine şi a altora. In Exodul 18 Ietro i-a arătat lui Moise modul in care se rezolvă disputele şi l-a consiliat cum sa-si aleagă judecători, oameni capabili pentru cazuri simple.  L-a mai invăţat să delege responsabilităţi.  La muntele Horeb Dumnezeu i-a dat lui Moise cele 10 porunci şi l-a instruit cu să le ţină. După porunci, după judecători Dumnezeu ni l-a trimis pe Isus care in Matei 5:17 spune clar că nu a venit să strice Legea sau Proorocii ci a venit s-o implinească. Suntem chemaţi să respectăm legea în ascultare faţă de Dumnezeu şi de autorităţi.  In Romani 13:1-5 ni se spune că cei care se răscoală impotriva autorităţii, se răscoală împotriva autorităţii pe care El a instituit-o, pentru că este scris în Biblie că nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu.

Relatia noastră cu autoritatea este clară şi pentru a fi liberi de frica unuia în autoritate trebuie să faci ce este drept, pentru a trăi în pace şi linişte.

BISERICA

Dumnezeu şi-a stabilit tronul in cer şi împărăţia sa stăpâneşte peste tot. Sacrificiul lui Isus aduce o expresie a puterii prezente şi dragostei lui Dumnezeu.  Biserica este formată din toţi cei ce cred că au fost mântuiţi.  Pentru a fi membru al unei biserici trebuie să te asiguri că eşti mântuit; să intelegi că in biserică relaţia cu Isus este mai puternică şi mai eficientă; să înţelegi că în biserică interacţionezi cu alti credincioşi arătând ce este creştinătatea cu adevărat; să înţelegi că este important să faci parte din trupul lui, fiind un mădular, având relaţii şi combătând mândria.  De fapt trăindu-ne viaţa aducem glorie lui Dumnezeu. Amin.