Măsurile pentru întărirea disciplinei financiare privind operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar dispuse de Legea nr. 70/2015 reprezintă transformarea averilor în operaţiuni virtuale, care are la bază veşnica încălcare a unor drepturi deja existente. Dreptul de a deţine numerar a fost interzis prin art. 1 alin. (1): ”Operaţiunile de încasări şi plăţi (…) se vor realiza numai prin instrumente de plată fără numerar, definite potrivit legii.”

Menţionez că parţial această problemă a banilor virtuali a fost declarată neconstituţională. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 859/2009, a statuat: ”Obligarea personalului din instituţiile publice de a primi drepturile salariale prin intermediul cardului condiţionează folosinţa acestor „bunuri” de existenţa bancomatelor şi automat de voinţa unor persoane juridice private (bănci), care percep pentru eliberarea banilor anumite comisioane. În aceste condiţii, se ajunge la micşorarea drepturilor salariale ale persoanelor din instituţiile publice, fără a se ţine cont de consimţământul acestora. Mai mult, titularii cardurilor nu pot folosi şi dispune de drepturile lor salariale în orice situaţie, fiind ţinuți de limitarea zilnică a retragerilor sumelor de bani al căror plafon este stabilit de bancă. Or, nici chiar legiuitorul nu poate limita un drept, decât doar pentru un interes de utilitate publică și nicidecum pentru un interes privat”. Curtea Constituţională constată neconstituţionale prevederile că plata drepturilor salariale prin card este obligatorie.

Legea nr. 70/2015 merge dincolo de ceea ce spune Curtea Constituţională, creând în spatele evaziunii fiscale un interes de utilitate publică, care de fapt este o încălcare a unui drept constituţional. Camera Deputaţilor a condiţionat folosirea cardurilor şi altor instrumente de transfer de voinţa unor persoane juridice private, care percep pentru transferul banilor comisioane, fără a se ţine cont de consimţământul persoanelor, fiind limitaţi de un plafon.

Limitarea uzului de numerar este o restrângere a dreptului de a dispune asupra numerarului (care este o limitare a unui atribut al dreptului de proprietate asupra acestuia). În Constituţia României, dreptul de proprietate (cu toate atributele sale: posesie, folosinţă şi dispoziţie) este garantat prin art. 44. Evident, exercițiul acestui drept nu se poate face decât în temeiul legii, însă legea care disciplinează exerciţiul dreptului de proprietate trebuie să fie constituţională. Atâta vreme cât prin lege se aduce o limitare a dreptului, limitarea trebuie să respecte cerinţele constituţionale cu privire la limitarea unor drepturi şi libertăţi (în concret, sunt relevante disp. art. 53 şi art. 56).
 

 
În dezvoltarea argumentului anterior, apreciez că suscită interes a detalia următoarele:
Articolul 44
”(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.”

Averea ca bun, deţinută în numerar, şi libertatea de circulaţie a acesteia este un drept dobândit licit care se prezumă a fi licit. Averea se transformă dintr-o formă tangibilă într-o formă virtuală printr-o transformare a acesteia din numerar în diverse valute în intrări contabile virtuale. Prin modificările aduse de Legea nr. 70/2015, acest caracter de liber schimb se prezumă a nu mai fi licit. Legea nr. 70/2015 este redactată incoerent. Nu există nicio condiţie extraordinară şi prezumţia de evaziune fiscală încalcă caracterul licit al proprietăţii deţinerii de numerar.

Scopul principal al Legii nr. 70/2015 pare a fi limitarea evaziunii fiscale, pentru că în cazul utilizării transferurilor bancare este mult mai dificil să ascunzi unele tranzacţii sau să ascunzi nivelul tranzacţiilor. Realitatea nu ţine însă de evaziune ca situaţie extraordinară, ci ţine de controlul statului, Comunităţii Europene sau, mai negativist, al Anticristului asupra a orice, respectiv:
– Controlul animalelor domestice folosite în producerea hranei, sau a câinilor şi pisicilor, dar şi controlul asupra animalelor sălbatice, prin introducerea de cipuri.
– Controlul indivizilor prin numere unice alocate pentru identificare. Aici avem motivul religios al temerii de trecere de la plată prin card la plată prin cipuri şi deocamdată nu există cipare obligatorie.
– Crearea unui monopol pentru bănci. Obligativitatea de a plăti un comision pentru circulaţia banilor, care trece dincolo de art. 56 din Constituţie. 120 de miliarde de euro, trecute prin sistemul bancar românesc, generează la 0.2% cifră de afaceri pentru bănci din comisionul de transfer egal cu aproximativ 240.000.000 euro scoasă nelegal de la poporul român.
– Controlul circulaţiei banilor şi al averilor.

Se ignoră persoanele cu drept de a avea card. Ce fac cei care nu au drept de a avea card sau cei sub limită de vârstă? Ce se întâmplă cu donaţiile pe teme religioase aduse unor asociaţii? Sunt un procent ce trebuie limitat prin diverse metode. Copiii de exemplu au motivul cipării pentru a nu fi răpiţi. Bolnavii au motivul cipării pentru a identifica bolile pentru o reacţie rapidă a medicilor. Întotdeauna există um motiv bun în spatele acţiunii de recensământ.

Articolul 44
”(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.”

Numerarul ca bun şi libertatea de circulaţie a acestuia este un drept dobândit licit care se prezumă a fi licit printr-o transformare a acestuia. Prin modificările aduse de Legea nr. 70/2015, acest caracter de liber schimb se prezumă a nu mai fi licit. Legea nr. 70/2015 este redactată incoerent. Dreptul de a deţine numerar a fost întâi interzis prin art. 1 alin. (1): ”Operaţiunile de încasări şi plăţi (…) se vor realiza numai prin instrumente de plată fără numerar, definite potrivit legii”. Nu există nicio condiţie extraordinară şi prezumţia de evaziune fiscală încalcă caracterul licit al proprietăţii deţinerii de numerar.

Scopul principal al Legii nr. 70/2015 pare a fi limitarea evaziunii fiscale, pentru că în cazul utilizării transferurilor bancare este mult mai dificil să ascunzi unele tranzacţii sau să ascunzi nivelul tranzacţiilor. De regulă, în contabilitatea unei firme este dificil de ascuns ceva de ochii profesionistului, iar prin raportul 394 orice neconcordanţe de TVA rezultă într-un raport de diferenţe la îndemâna ANAF. La o privire mai atentă, constatăm că Legea nr. 70/2015 satisface mai mult un interes al statului de a controla excesiv individul, societatea sau activitatea şi mai puţin interesul în limitarea evaziunii fiscale. Se ridică problema unor situații neavute în vedere de ipoteza legii, respectiv:
– Există indivizi care, din motive religioase, nu uzează de card. În cazul acestora, limitarea adusă de Legea nr. 70/2015 pare excesivă. Ce fac cei care nu au drept de a avea card sau cei sub limită de vârstă? Ce se întâmplă cu donaţiile pe teme religioase aduse unor asociaţii?
– În al doilea rând, se creează un avantaj economic nejustificat pentru bănci. Obligativitatea de a plăti un comision pentru circulaţia banilor, care trece dincolo de art. 56 din Constituţie. 120 de miliarde de euro, trecute prin sistemul bancar românesc generează, la 0.2% comision o cifră de afaceri pentru bănci din transfer egal cu aproximativ 240.000.000 euro generate fără consimţământ de la poporul român. Mai trebuie să aducem în discuţie aspectul lipsei unei garanţii a statului pentru averea ţinută la bancă. Nimeni nu garantează sistemul bancar, sumele mari de numerar nefiind protejate decât cu costuri adiţionale de protecţie sau asigurare. Ce se întâmplă dacă o bancă declară faliment? Personal, firma la care lucram a pierdut 60.000 USD la falimentul Băncii Turco-Române, pierduţi şi astăzi.
– Controlul circulaţiei banilor şi al averilor.

Articolul 44
(9) ”Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.”

Prin introducerea art. 12 alin. (1): ”Nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (1), art. 3 alin. (2) și (3), art. 4 alin. (1), (2) și (4), art. 9 şi art. 10 constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni, şi se sancţionează, prin derogare de la prevederile art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 (…) cu amendă de 10% din suma încasată/plătită care depăşeşte plafonul stabilit de prezentul capitol pentru fiecare tip de operaţiune, dar nu mai puţin de 100 lei”. Se poate constata că uzul normal al numerarului, peste limita introdusă de Legea nr. 70/2015 a fost transformată într-o activitate nelegală, cu toate că art. 44 alin. 9 din Constituţie nu este încălcat. Această manipulare a drepturilor constituţionale împreună cu aplicarea art. 3 din Legea nr. 70/2015 care îmi îngrădeşte dreptul de a tranzacţiona averea se transformă în venit fiscal prin introducerea unor amenzi fiscale dispuse conform art. 13 de către organele Ministerului Finanţelor Publice, ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi unităţilor sale subordonate şi proprietatea îmi este confiscată. Art. 1 din Legea nr. 70/2015 este de o gravitate fără precedent de la naţionalizarea din 1948, pentru că îmi interzice exercitarea unor drepturi, respectiv tranzacţiile în numerar.

Articolul 53 din Constituție
”(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
 (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.”

Acest articol al Constituţiei a fost încălcat de deputaţii din PSD, pentru că nu era necesară o asemenea măsură care aduce atingere existenţei unui drept şi unei libertăţi. Restrângerea unor drepturi şi libertăţi este condiţionată cu titlu de excepţie. Eliminarea unor drepturi trece dincolo de excepţie. Am ataşat lista celor care au votat această lege neconstituţională. Situaţia generală şi condiţiile din România nu impuneau eliminarea unor drepturi şi libertăţi. Prin manipularea legii, interzicerea unor drepturi şi libertăţi şi transformarea unor drepturi în infracţiuni se depăşeşte cadrul de restrângere în cel de interzicere, fără ca să existe cazurile enumerate de Constituţie, deci fără un motiv plauzibil. În plus, măsura nu este proporţională în corelaţie cu art. 44 alin. 8 teza a II-a – ”Caracterul licit al dobândirii se prezumă”. În cazul aplicării modificărilor, totul se prezumă a fi ilicit dacă se depăşeşte un plafon, ceea ce contravine drepturilor şi libertăţilor consacrate într-o societate democratică.

Articolul 56
”(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.
(3) Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale.”

Din punct de vedere al îndatoririlor fiscale, transformarea unei libertăţi într-o contravenţie devine sursă fiscală la bugetul de stat, încălcându-se sistemul legal de impuneri, sarcina fiscală a amenzii fiind confiscarea proprietăţii private prin încălcarea libertăţii de circulaţie a numerarului. Consider că art. 12 şi art. 13 ale Legii nr. 70/2015 sunt neconstituţionale, pentru că sistemul legal de impuneri prin amenzi, care practic confiscă un bun fără ca să fie comisă o infracţiune, adaugă la lege prestaţiile interzise.

Problemele vor exista, pentru că în Romania se mai vehiculează mulţi bani lichizi. Chiar dacă am card de peste 30 de ani, nu-mi place să-l folosesc, pentru că durează de 2-3 ori mai mult să se proceseze tranzacţia decât la o plată în numerar.

Pentru o societate în care toate tranzacţiile trec prin bancă ar trebui:
– să existe asigurarea întregii averi de către sistemul bancar
– să existe interzicerea naţionalizării băncilor de către stat
– să existe alternative de stocare a averilor, altele decât băncile
– să existe mult mai multe bănci în mediul rural şi în oraşele mici
– să existe o educaţie financiară dezvoltată
– să fim o societate mult mai informatizată
– să existe conexiuni de internet fiabile şi rapide
– să existe un nivel general de educaţie suficient pentru ca toţi oamenii să se descurce pe internet.

Adevărul crunt este că peste jumătate din populaţia României nu a folosit internetul, nu a avut tranzacţii prin card sau nu a retras numerar de la bancomat. Legea nu ia în calcul faptul că populaţia rurală nu are acces la carduri, nu are o infrastructură adecvată. Legea va face condiţiile de afaceri mai dificile IMM-urilor, mai ales în provincie şi la sate unde oamenii folosesc în principal numerarul.

Art. 11 din Legea nr. 70/2015 este penibil:
”(1) Se interzice persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (2) să elibereze persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1) şi art. 8 sume în numerar peste plafonul stabilit la art. 3 alin. (1) lit. c), pe fiecare persoană şi tranzacţie, cu excepţia operaţiunilor prevăzute la art. 5.
(2) Este interzisă persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1) şi art. 8 fragmentarea solicitărilor de eliberare de numerar care conduce la depăşirea plafonului prevăzut la art. 3 alin. (1) lit. c).”

Adică banca nu are voie să-mi elibereze din contul bancar mai mult de 10.000 lei/zi???

Cred că nu înţeleg bine. În primul rând, banii sunt ai mei şi pot să dispun cum vreau de bunul meu. Se ştie că băncile dau faliment şi plafonul garantat poate fi inferior plafonului meu. Cum îmi protejez averea dacă am interzis la banii mei? Ce măsuri adiţionale şi la ce costuri se ridică protejarea resurselor mele?

Daniel UDRESCU

 Av. Ionuț MATEESCU