În calitate de contribuabili, avocaţii sunt responsabili pentru plata unui procent destul de consistent din venituri pentru impozite. Profesiile libere sunt descrise la Capitolul 2 – ”Venituri din activităţi independente” din Codul fiscal, care includ şi avocaţii, pentru care sezonul de raportare fiscală bate la uşă, fiind una dintre cele mai dificile si frustrante evenimente ale anului. Din moment ce nu eşti expert cu privire la Codul fiscal, această activitate este stresantă pentru tine.
 

Probleme dificile de drept civil
 
Răspunderea personală

Evidenţa contabilă a activităţii avocatului trebuie organizată în jurul responsabilităţii fiscale. Avocatul trebuie să ţină o evidenţă a veniturilor pentru care eliberează chitanţe şi facturi şi trebuie să aibă o evidenţă a cheltuielilor pe care le face în baza unor chitanţe şi facturi, acestea reflectându-se în Formularul 200. Declarația se completează pentru fiecare categorie de venit şi pentru fiecare sursă de realizare a venitului pe care avocatul o poate desfăşura (venituri din drepturi de autor, venituri agricole, etc.). Formularul 200, declaraţia privind veniturile realizate din România, se depune până la 25 mai a fiecărui an de către persoanele fizice care realizează, în mod individual sau într‐o formă de asociere, venituri în bani şi/sau în natură din România, provenind din venituri din exercitarea profesiei de avocat. Formularul raportează următoarele categorii:
 1. Venit brut;
 2. Cheltuieli deductibile, din care:
 2.1. Contribuţii sociale obligatorii, potrivit legii;
 3. Venit net anual (rd.1.-rd.2.):
 3.1. Venit net aferent activităţilor cu regim de reţinere la sursă a impozitului;
 4. Câştig net anual;
 5. Pierdere fiscală anuală (rd.2.-rd.1.)/Pierdere netă anuală.

În baza formularului 200, persoanele fizice care obţin venituri din activităţi independente primesc această decizie. Formularul se utilizează şi la stabilirea diferenţelor de impozit anual de regularizat, adică stabileşte suma care mai trebuie plătită sau care trebuie restituită de fisc, în conformitate cu informaţiile din Declaraţia de venit depusă de contribuabil şi cu datele administraţiei fiscale.

În baza art. 84 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi a Declaraţiei privind veniturile realizate din România, se stabileşte impozitul anual pe venit prin Decizia de impunere 250.

Pe lângă formularul 200, avocatul are şi responsabilitatea completării Formularul 220, declarația privind venitul estimat, ce se depune până la data de 25 mai a anului de impunere, odată cu declarația privind venitul realizat, în cazul contribuabililor care, în anul anterior, au realizat pierderi şi cei care, au realizat venituri pe perioade mai mici decât anul fiscal, precum şi cei care, din motive obiective, estimează că vor realiza venituri care diferă cu cel puțin 20% față de anul fiscal.

Formularul 220, declarația privind venitul estimat, se completează de către contribuabilii care realizează venituri în bani şi/sau în natură, provenind din activități independente, din activități desfăşurate în mod individual şi/sau în cadrul unei asocieri fără personalitate juridică, constituită între persoane fizice şi/sau în cadrul unei societăți civile cu personalitate juridică constituită potrivit legii speciale şi care este supusă regimului transparenței fiscale. În categoria veniturilor din activități independente, pentru care există obligația depunerii declarației, se cuprind veniturile din profesii libere, adică cele de avocat. Formularul se utilizează pentru declararea veniturilor şi cheltuielilor estimate a se realiza în anul de impunere, pentru exercitarea opțiunii privind modificarea modului de determinare a venitului net, precum şi pentru recalcularea plăților anticipate cu titlu de impozit, potrivit legii.

Declarația se depune la organul fiscal competent şi în termen de 15 zile de la data începerii activității, în cazul contribuabililor care realizează venituri din activități independente.

Decizia de impunere, formularul 260, se emite în baza art. 82 şi art. 29624 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi a Declaraţiei privind venitul estimat prin care se stabilesc plăţile anticipate cu titlu de impozit pe venit/contribuţii de asigurări sociale de sănătate. În baza declaraţiei contribuabilului 260 – Decizie de impunere pentru plăţi anticipate cu titlu de impozit (OPANAF nr. 476/2013) şi pe baza propriilor date, fiscul trimite această decizie care stabileşte valoarea plăţilor anticipate din impozit. Veniturile avute în vedere sunt estimate fie în sistem real, fie pe baza normelor de venit. Recomandarea mea este ca AVOCATUL să ceară de la ANAF această decizie de impunere, pentru că de multe ori (mai întotdeauna) ea nu este trimisă contribuabilului.

ANAF mai poate emite decizia 620 pentru plăţi anticipate cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate şi decizia 630 pentru stabilirea de contribuţie de asigurări sociale de sănătate anuale.

Pericolul cel mai mare pentru avocaţi este faptul că Legea nr. 571/2003 prevede termene de plată clare:
– 25 martie 2014 pentru perioada încheiată la 31 decembrie 2013
– 25 iunie 2014 pentru perioada încheiată la 31 martie 2014
– 25 septembrie 2014 pentru perioada încheiată la 31 iunie 2014
– 25 decembrie 2014 pentru perioada încheiată la 31 septembrie 2014

Spun pericol pentru că mulţi clienţi, nu dau atenţie la data plăţii sau documentului cu care s-a făcut plata. De foarte multe ori se întâmplă ca, din neglijenţă, plata să nu se facă la termen. Poate nu pare o tragedie, dar atrag atenţia că evidenţa ANAF nu este una organizată aşa cum contribuabilul şi-ar dori-o şi imediat ce nu s-a executat plata la termen, sunt incidente conform Codului de procedură fiscală penalităţile definite de art. 1201 alin:
”(1) Penalităţile de întârziere reprezintă sancţiunea pentru neîndeplinirea obligaţiilor de plată la scadenţă şi se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv. Dispoziţiile art. 120 alin. (2)-(6) sunt aplicabile în mod corespunzător.
 (2) Nivelul penalităţii de întârziere este de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere”.

Pe lângă penalităţi se calculează şi dobânzi conform art. 120:
”(1) Dobânzile reprezintă echivalentul prejudiciului creat titularului creanţei fiscale ca urmare a neachitării de către debitor a obligaţiilor de plată la scadenţă şi se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
 (7) Nivelul dobânzii este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere şi poate fi modificat prin legile bugetare anuale”.

Am spus că evidenţa ANAF este una mai aparte. De obicei, istoricul calculului penalităţilor şi dobânzilor nu este unul foarte clar şi după ani de zile te trezeşti cu sume fabuloase pentru că plata ta a fost postată fie greşit, fie nu a fost postată. Atrag atenţia că este o practică a DITL şi a ANAF să greşească (nu vreau să spun voit). Personal am fost executat pentru contracte de vânzare încheiate cu ani în urmă, pentru unul 4 ani la rând, pentru altul din trei conturi diferite, de trei ori suma, pe care nu o datoram oricum. ANAF este construit pe o structură de oameni. Oamenii greşesc. Nu vreau să spun că o fac voit, dar uneori se întâmplă şi devii victimă a unui sistem birocratic şi pentru greşeala altora trebuie să plăteşti.

Plata pentru obligaţiile fiscale trebuie documentată şi evidenţa ei trebuie păstrată. Am avut cazuri în care o amendă a fost plătită de trei ori, pentru că nu s-a păstrat, sau s-a rătăcit chitanţa. Refacerea unei evidenţe sau contestarea unor plăţi aplicate greşit costă bani şi timp. Prescrierea fiscală este 5 ani, cea penală este 10 ani. Rezultă că arhivarea documentelor trebuie să fie şi ea o componentă a afacerii.

Răspunderea asocierii

Avocaţii se pot asocia. Din punct de vedere fiscal se completează formularele 204 şi 223 pentru asociere şi 220 pentru declararea venitului estimat ȋn noua asociere. Avocaţii mai au obligaţia completării formularului 010 la începerea activităţii şi 050 pentru orice ce modificare de sediu.

Formularul 204 declarație anuală de venit pentru asocierile fără personalitate juridică şi entități supuse regimului transparenței fiscale se completează şi se depune pentru asocierile fără personalitate juridică, constituite între persoane fizice, potrivit titlului IV1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în cadrul cărora se realizează venituri din activități independente, pentru care venitul net se determină în sistem real. Declarația se depune de către asociatul desemnat prin contract să răspundă pentru îndeplinirea obligațiilor asocierii față de autoritățile publice, până la data de 15 martie a anului următor celui de raportare.

Formularul 223 – declaraţie privind veniturile estimate pentru asocierile fără personalitate juridică şi entităţi supuse regimului transparenţei fiscale se completează în cazul asocierilor fără personalitate juridică, constituite între persoane fizice care realizează venituri din activităţi independente – comerciale şi profesii libere. Declaraţia se depune în termen de 15 zile de la data începerii activităţii, în cazul asocierilor care încep o activitate în cursul anului fiscal sau până la data de 25 mai a anului de impunere, odată cu declaraţia privind venitul realizat.

Operaţional, acolo unde există angajaţi sau plata TVA, avocaţii mai au obligaţia depunerii formularelor 100, 300 VIES, 392A şi 394 în funcţie de cum sunt cifrele de afaceri, lunar sau trimestrial, formularul 112 fiind depus lunar.

Atrag atenţia asupra Formularului 205, care are implicaţii penale. Declaraţia informativă privind impozitul reţinut la sursă şi câştigurile/pierderile realizate, pe beneficiari de venit (OPANAF nr. 3883/2013). Declaraţia se completează şi se depune de către plătitorii de venituri care au obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului pe veniturile cu regim de reţinere la sursă a impozitului, conform Titlului III din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare. Din punct de vedere al răspunderii ȋn baza Legii nr. 241/2005 aplicarea art. 6 trebuie făcută mai întâi persoanei (juridice) răspunzătoare, apoi administratorului acesteia, după luarea în considerare şi dovedirea condiţiilor de stabilire a intenţiei care duce la infracţiune: ”Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă”.

Un formular important căruia nu i se dă importanţa cuvenită este Formularul 201 – Declaraţia privind veniturile realizate din străinătate (OPANAF nr. 3883/2013). Declaraţia se completează şi se depune de către persoanele fizice rezidente române, cu domiciliul în România şi persoanele fizice care îndeplinesc, pentru anul de raportare, condiţia prevăzută la art. 40 alin. (2) din Codul fiscal, care realizează venituri din străinătate, impozabile în România, ca urmare a desfăşurării unor activităţi în străinătate, cum ar fi: venituri din profesii libere, etc. Formularul 251 este Decizia de impunere anuală pentru veniturile realizate din străinătate de persoanele fizice (OPANAF nr. 52/2012). În baza declaraţiei contribuabilului român privind veniturile obţinute din străinătate, şi pe baza propriilor date, fiscul trimite această decizie care stabileşte suma care mai trebuie plătită sau, dimpotrivă, care trebuie restituită de fisc. Veniturile avute în vedere sunt cele din activităţi comerciale, din profesii libere, etc.. Se ia în consideraţie impozitul plătit în străinătate (credit fiscal).

Recomandări

Anual, Avocatul să-şi ceară fişa sintetică de plătitor.

Poate munca administrativă sau contabilă este pusă în așteptare sau întârziată de avocaţi, pentru a se putea concentra asupra clienților, dosarelor sau afacerilor. Evidența veniturilor sau cheltuielilor nu trebuie lăsată pe birou, în maşină sau poate chiar într- o cutie de pantofi. În timp acest lucru devine o problemă, pentru că se pierd sau se rătăcesc documente și prin urmare, nu se mai pot deduce facturile sau chitanţele. Avocaţii trebuie să evite să facă evidenţa contabilă şi fiscală dintr-o dată, pentru că cere o mulțime de timp departe de afacere. Cele mai multe dintre probleme, care rezultă în frustrare apar atunci când sunt amestecate fondurile personale și de afaceri pe tot parcursul anului. Avocaţii trebuie să găsească soluţii pentru a ţine separat fondurile personale de cele de afaceri. Pentru acest lucru recomand conturi bancare separate. Acest lucru reduce riscul de a îndrepta lucrurile la sfârşit de an. Este important pentru avocaţi să stabilească un cont bancar de afaceri și de a folosi acest cont strict pentru tranzacții de afaceri.

O greşeală mare este că nu se face evidența meticuloasă a cheltuielilor de afaceri. Unii oameni care-şi conduc afacerea lor ca o proprietate exclusivă se axează în jurul valorii dată de veniturile lor, dar cad în capcana timpului stresant petrecut pentru raportarea fiscală, atunci când vine sezonul fiscal, dar vă asigur că axarea pe evidenţa contabilă şi fiscală este o sursă mare de stres care poate fi eliminată. Contabilul face înregistrări contabile la un cost eficient. Avocatul pledează în instanţă pentru un onorariu. 40 de ore petrecute în evidenţă fiscală, înseamnă 40 de ore pierdute din onorariu. Chiar dacă onorariu contabil ar fi egal cu onorariu avocaţial (de obicei nu este nici jumătate), contabilul va petrece ca profesionist maxim 20 de ore. Avocatul poate să câştige 40 de ore de venituri, în loc să piardă 40 de ore de cheltuieli şi stres.
 Expertul contabil ajută la maximizarea deducerilor, la corecta introducere a cheltuielilor deductibile fiscal, completează toate actele necesare și chiar amintește de plata impozitelor la timp. Acest tip de ajutor este de neprețuit, permiţând energiei avocatului să se concentreze pe producerea de munca de calitate pentru clienți.

Odată ce declaraţiile fiscale sunt depuse, este o idee bună pentru a reflecta cu privire la orice probleme care au fost împovărătoare în decontul de taxa pe 2013.