Cea mai importantă resursă a României este omul. Protejaţi-o! Reforma ANAF, reforma fiscală, reorganizarea ministerului de finanţe sunt dezbateri fără sfârşit. În trecut am făcut afirmaţia că MFP este ultima structură feudală din România. De 24 de ani ne chinuim în tranziţie. Acolo unde inginerii au făcut reorganizarea, respectiv în tehnologie (telefonie), am reuşit saltul peste o tehnologie învechită şi am aplicat direct ultima tehnologie, depăşind cu mult ţări din Europa de Vest sau America şi Japonia. Internetul din România are viteze care ne pun în fruntea lumii.
 

Probleme dificile de drept civil
 
Ne aflăm la un moment de răscruce în evoluţia umană, fiind pentru prima oară când consumăm mai mult decât avem resurse. Încă incipientă, situaţia este una critică, urmând în viitor ori un alt război de decimare a populaţiei ori o cursă pentru eficientizare. Prefer a doua variantă. Deci, România se află la răscrucea adaptării acestui nou sistem social în care trebuie să pună bazele unor sisteme performante. Pentru aceasta este nevoie ca sistemul economic să fie construit cu respect faţă de contribuabil.

Istoria de la 2003 până în prezent este o istorie a administrării economiei de către Executiv (indiferent de culoarea politică) prin practici nelegale prin care rolul Legislativului a fost preluat de Guvern. Chiar dacă Legea nr. 571/2003 este clară, principiile ei au fost încălcate cu acordul CCR, dar şi al arbitrului Justiţie. Obiceiurile rele pe care le avem la nivel de conducere a ţării ţin de educaţie.  Nesimţirea este o lipsă de respect. Interesul propriu este lipsă de altruism dar şi mult egoism.

Biblia are principii frumoase. Iubirea de aproape. Să iubeşti pe cel de lângă tine ca şi cum te-ai iubi pe tine, înseamnă multă dragoste.  Să nu furi, să nu minţi. De furat se pare că nu a prea rămas mare lucru, de minţit – este cea mai mare virtute la români moştenită de la sistemul comunist. Avem anomalii. O populaţie rurală care este de subzistenţă, prea mulţi bolnavi cu acte, prea mulţi schilozi cu acte, prea mulţi pensionari cu acte. De cealaltă parte avem birocraţi atât de găunoşi că şpaga este mai mare decât la mafia italienească. Îmi este ruşine de harta şpăgii. Îmi mai este ruşine să văd jaful pădurilor, dar şi cumpărarea terenurilor după defrişare la preţuri modice, de regulă de investitori străini. Îmi este ruşine să văd deputaţi, senatori, miniştri, funcţionari, procurori sau judecători arestaţi. Dăunează imaginii publice.

Pentru o reformă, pentru că aici vreau să ajung, este nevoie de o claritate a legii, a răspunderilor. Birocraţii din spatele uşilor ȋnchise, care au manipulat funcţii, privilegii, locuri în AGA, legi speciale şi scutiri trebuie să fie eradicaţi. România nu mai este a fanarioţilor şi intrigilor. Parlamentul trebuie să-şi iubească alegătorii şi să-şi asume rolul de legiuitor, apoi Guvernul pe cel de administrator. Pentru ca România să fie administrată eficient, resursele pe care le are trebuie protejate. Modul permisiv al Justiţiei, un fel de lasă că este de-al nostru, sau de drepturi mai mari pentru hoţi, trebuie recondiţionat în prevederile legii.

Cea mai bună reformă începe cu educaţia. Învăţarea unor obiceiuri corecte, în care norma de amenzi sau de controale trebuie să dispară, aceasta este calea. Trebuie să se lase loc educaţiei, amenda şi controlul fiind normale dacă se aplică cu măsură. Contribuabilul are responsabilitatea plăţii unor taxe şi impozite pentru binele ţării. De regulă, cetăţeanul respectă legea clară, dar România Contenciosului fiscal nu o face, datorită unei lipse acute a rolului activ al Contenciosului Fiscal în respectarea legii. Rolul contenciosului fiscal nu este să apere autoritatea publică, ci averea contribuabilului care este resursa principală a ţării, să promoveze un mediu fiscal sănătos, bazat pe legi clare. Decizia economică poate fi sesizată de Guvern, dar este rolul Parlamentului să o adopte şi a Contenciosului Fiscal să vegheze la legalitatea ei, apărând şi interesele statului, dar şi drepturile contribuabilului, care susţine activitatea economică.

Am fost criticaţi de Uniunea Europeană pentru că nu ştim, ca stat, să ne protejăm masa de contribuabili şi ne diminuăm iresponsabil baza de contribuabili prin decizii guvernamentale numite ordonanţe de urgenţă. Clasa politică este iresponsabilă atunci când vine vorba despre drepturile constituţionale ale contribuabilului şi în bătăliile politice sunt sacrificaţi, prin contenciosul administrativ, contribuabilii. Judecătorul de contencios administrativ este cel care aplică ordonanţele strâmbe date de Guvern, în loc să fie a treia putere în stat şi să dea echilibru sistemului economic. Justiţia din România, prin contenciosul administrativ, trebuie să aibe forţa necesară celei de-a treia putere în stat şi să spună nu încălcării repetate a Constituţiei de către Guvern. Justiţia trebuie să găsească soluţii coercitive la adresa membrilor guvernului care emit ordonanţe care încalcă legea.

Separarea responsabilităţii juridice a actelor din contenciosul fiscal este diferenţa dintre starea de fapt şi starea de drept. Constituţionalitatea este astăzi judecată de Curtea Constituţională, dar partea de drept a unui act trebuie separată de partea de fapt care este responsabilitatea instanţei de contencios fiscal, care să vegheze la respectarea convenţiilor şi acordurilor de funcţionare în cadrul Comunităţii Europenee. Încălcarea supremaţiei Constituţiei trebuia analizată de Contenciosul Fiscal cu prioritate pentru încălcarea drepturilor şi îndatoririlor constituţionale ale contribuabilului.  Dacă este încălcată Constituţia prin măsurile autorităţilor publice prezumate ca fiind legale, trebuie să se aplice art. 1 alin. 5 din Constituţie (În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie) şi a art. 16 alin. 2) – Nimeni nu este mai presus de lege. Mă bucur să văd că la CCR a început aplicarea principiilor constituţionale în cauzele de drept fiscal.