Scopul afacerilor de familie

Afacerea administrată de familie are nevoie de un studiu independent pentru că studierea diferitelor discipline ale facultăţilor de management nu sunt suficiente. Între afacerile de familie si afacerile corporative sunt diferenţe semnificative în scop şi administrare. O afacere de familie poate fi explicată în termeni care definesc controlul, proprietarii şi intenţiile firmei, prntru desăvârşirea familiei. Scopul afacerii de familie este dezvoltarea generaţiei viitoare. Chiar dacă un singur individ deţine capitalul firmei, irelevant de mărimea firmei, scopul acesteia este să fie gândită pentru succesiunea generaţei viitoare, scop care diferă mult faţă de corporaţie şi tendinţa acesteia către profit pe termen scurt. Profitabilitatea este importantă şi pentru afacerile de familie, dar mai importantă este dezvoltarea şi pregatirea noii generaţii, pentru care sunt sacrificate fonduri importante, investiţiile fiind facute nu speculativ, ci cu un plan pe termen lung.

Afacerile de familie reprezintă moştenirea şi tradiţia în care experienţa trecutului este la baza promisiunii viitorului. Acesta este un concept biblic ce stă la baza unor valori de familie puternice. Analizând 1 Corinteni 4:14 îl vedem pe Pavel ca părinte al bisericii din Corint cu membrii bisericii din Corint ca fiind copiii lui pe care îi sfătuieşte, el exprimand forţa catalizatoare a fiecărui tată pentru copii lui, „Nu vã scriu aceste lucruri, ca să vă fac ruşine; ci ca să vă sfătuiesc ca pe nişte copii preaiubiţi ai mei. În 2 Corinteni 12:14 avem completarea: “nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinţii lor ci părinţii pentru copiii lor”.

Biblia ne învaţă că bogăţiile nu sunt inepuizabile şi este nevoie de o conducere adecvată pentru a păstra darurile de la Dumnezeu, aşa cum se menţionează şi în Proverbe 27: 23-27: “Îngrijeşte bine de oile tale, şi ia seama la turmele tale. Căci nici o bogăţie nu ţine o veşnicie, şi nici cununa nu rămâne pe vecie. După ce se ridică fânul, se arată verdeaţa nouă şi ierburile de pe munţi sunt strânse. Mieii sunt pentru îmbrăcăminte şi ţapii pentru plata ogorului; laptele caprelor ţi-ar ajunge pentru hrana ta, a casei tale, şi pentru întreţinerea slujnicilor tale”. Aspectul important al acestui pasaj din Biblie este acela că ne îndrumă spre a învăţa că trebuie să fim mereu atenţi la evoluţia afacerii şi la finanţarea acesteia. O planificare adecvată a ciclurilor de afaceri şi strângerea a tot ceea ce avem nevoie (fân, iarbă, plante medicinale) se face pentru a ţine evidenţa unui invetar bun pentru afacere. Pentru cei care nu sunt obişnuiţi cu viaţa la ţară, fâneaţa şi iarba sunt depozitate pe timpul iernii, iar plantele medicinale sunt folosite în dieta animalelor. La ţară, animalele sunt cele care asigură hrana unei familii. Prin urmare, afacerea de familie ar trebui să furnizeze cele necesare unei familii.

Elemenyele pe care le subliniem vin din Biblie:

In Iosua 1:7 Dumnezeu îi spune lui Iosua ”Întăreşte-te numai şi îmbărbătează-te, lucrând cu credincioşie după toată legea pe care ţi-a dat-o robul Meu Moise; nu te abate de la ea nici la dreapta nici la stânga, ca sã izbuteşti în tot ce vei face.” Caracterul se clădeşte pe modul de gândire al fiecăruia, care pleacă de la starea umilă de ROB. Chiar dacă Moise a fost eliberatorul evreilor, dar a rămas rob al lui Dumnezeu. Pentru reuşită Dumnezeu îndrumă spre curaj şi întărire, care se fac prin practică. La baza reuşitei stă munca şi credincioşia făcute după legi stricte dar drepte. De exemplu:
La Faptele Apostolilor 20:35 – „În toate privinţele v-am dat o pildã şi v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie sã ajutaţi pe cei slabi şi sã vã aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuşi a zis: „Este mai ferice să dai decât să primeşti,” - învăţăm că un principiu al afacerii de familie este să dea, nu să primească, fiind astfel binecuvântată. Dacă ne gândim la Exod, cei slabi sunt întotdeauna mai numeroşi, din 12 trimişi să iscodească Israel numai 2 s-au dovedit puternici.
În Efeseni 4:28 - Cine fura, să nu mai fure; ci mai de grabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit. - suntem sfătuiţi să lucrăm cu mâinile noastre ca să dăm celui lipsit. Aceste versetă la fel ca şi tema de la 4:10 – 4:15, asemuie pe cei slabi şi pe cei lipsiţi cu starea copilăriei, adică există speranţa creşterii şi dezvoltării in funcţie de aptitudinile fiecăruia, atâta timp cât condiţiile date de Dumnezeu sunt respectate.
În 2 Tesaloniceni 3:7,8,12 principiile de mai sus sunt sumarizate să lucrăm şi să ne ostenim ca să nu fim povara nimănui şi să nu trăim în neorânduială, mâncând pâinea în linişte, fiind exemplu.

Afacerea de familie este o poruncă dată de Dumnezeu, după cum se spune şi în 1 Tesaloniceni 4:11-12 : “Să căutaţi să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi şi să lucraţi cu mâinile voastre, cum v-am sfătuit. Şi astfel să vă purtaţi cuviincios cu cei de afară, şi să n-aveţi trebuinţă de nimic.” A ne baza pe propriile noastre puteri pentru a ne întreţine familia este o poruncă pentru că toţi avem nevoie să ne bazăm pe Domnul nostru şi să Îi recunoaştem bunătatea. Proprietarul afacerii de familie umblă şi munceşte urmând cuvântul lui Dumnezeu. Nu ar trebui să ne lipsească nimic şi ar trebui să-i ajutăm cu inima deschisă pe ceilalţi cărora le lipseşte capacitatea de a se întreţine. Oamenii care sunt atenţi cu propria lor afacere îşi câştigă propria lor pâine şi au o plăcere deosebită în a face acest lucru. În tot ceea ce facem ar trebui să ne abţinem de la a ne lăuda şi ar trebui să ne concentrăm asupra conducerii afacerii fără a face zgomot cu privire la acest lucru.

Afacerea de familie este modulul prin care moştenirea şi traditiile sunt transmise, având în componenţa duhul binecuvântării lui Dumnezeu, dar şi demonul Satanei. Tot ceea ce facem în viaţă are o componentă de bine şi de rău. Familia trebuie să păstreze poruncile date de Dumnezeu şi să lupte pentru a limita influenţa răului. Sistemul de valori reprezintă elementul stabil al afacerii, dar implicarea familiei este văzut de corporatie ca o pată fiind considerat în afara afacerilor. Acesta este un rău care trebuie biruit de afacerile de familie. Familiile care sunt conduse în baza unui set de valori clădesc relaţii antreprenoriale care hrănesc generaţii viitoate de lideri şi afacerile controlate de aceste familii sunt afaceri clădite să reziste peste generaţii. Conducerea afacerii de familie se găseşte mereu în faţa distrugerii, preluării, terminării afacerii, pentru că cei din afară consideră că acest lucru ar fi normal, dar nu înteleg modul în care afacerile de familie contribuie comunităţii. Biserica, familia extinsă, de veri de gradul doi şi trei nu este înţeleasă de cei care se încred numai în puterea proprie. Familiile sunt controlate şi acţionează într-un fel aparte şi mlădiţele rezultate din afacerile de familie au crescut în afacerea de familie ca să o conducă aşa cum a lasat Dumnezeu nu cum văd oamenii, pentru ca există o distincţie clară între afaceri deţinute de familii şi cele corporative. În afacerile de familie comun este coezivitatea comportării dar şi setul de valori al familiei, firmele fiind conduse cu acest set de valori, pe baza cărora se iau decizii strategice şi tactice ce sunt bazate pe istoria şi experienţa familiei, iar viaţa succesorilor este luminată de principiile şi valorile existente în familie şi firmă, intrând în moştenirea acestei generaţii care este la cârma firmei.

Afacerile de familie se băzează pe tradiţie combinată cu abilităţile de a cultiva relaţii şi pe setul de valori pentru a fi competitive. Structura afacerii de familie este bazata pe acea întrepatrundere între administrare de proprietate şi guvernanţa cu focus către familie. Afacerea de familie comunică de la bătrâni către tineri modul în care familia controlează o firmă şi cum comunică cu structurile de conducere, administrând îmbunătăţirea competitivităţii, durabilităţii şi performanţei.

Media are un rol mai mult negativ şi disfunctional în ceea ce priveşte înţelegerea afacerilor de familie. Scopul afacerilor de familie este perpetuarea de-a lungul generaţiilor a tradiţiilor, a moştenirii caracteristicilor biblice. Media este interesată de senzaţionalul din afacerea cămătarilor, care fie spus prin insuşi activitatea lor au şi ei o tradiţie de finanţatori si de lichiditate în sistem, de scandaluri, de procese ale celor faimoşi şi bogaţi. Majoritatea firmelor îşi conduc afacerile legal şi pendulează între schimbările fiscale pentru a-şi proteja atât angajaţii cât şi capitalul propriu. Media arată exemplele negative de patroni şi rareori se concentrează asupra părţilor pozitive.

Afacerile de familie sunt în umbră chiar şi atunci când reprezintă majoritatea locurilor de muncă într-o ţară, pentru că bursele nu se pot folosi de ele. Rezultatele acestor afaceri de familie sunt ignorate pentru că importante sunt firmele cotate la bursă. Analiza acestora este luată în calcul, chiar şi atunci când rezultatele lor sunt pale în comparaţie cu unele afaceri de familie, care sunt active de generaţii.

Scopul afacerilor de familie a fost lăsat de Dumnezeu să fie acela de motor al creşterii economice, de pionerat şi antreprenoriat, de prezervare a valorilor comunităţii, chiar dacă oamenii din media, guvern sau chiar din afacerile corporative nu îi dau importanţa necesară. Afacerile de familie sunt cureaua de transmisie a valorilor familiei, a tradiţiei şi a moştenirii. Un mod de a comunica mostenirea familiei este povestirea. Tradiţia a fost definită a fi transmiterea elementelor de cultură din generaţie în generaţie pe cale orală.

Trebuie să subliniem că am venit în această lume fără nimic fizic şi plecăm fără nimic fizic cu noi. Am călătorit prin viaţa aceasta fizică ca nişte ambasadori ai lui Cristos, folosindu-ne de lumea aceasta în timpul pribegiei noastre, experimentând dificultăţi, durere şi respingere, simţind nemulţumire. Viaţa noastră aici este temporară. În ciuda tuturor acestor adevăruri despre temporalitatea experienţelor, vorbim totuşi despre afacerile de familie şi căutăm să dezluşim de ce le-a lăsat Dumnezeu. Scopul lor este să ne prezinte realităţile crizei pe care trebuie să învăţam să o transformăm în creştere spirituală, să învăţăm să ne temperăm gândurile, ajustându-le şi bineînţeles să dezvoltăm noi crezuri. Afacerea de familie îţi permite să rezolvi criza din viaţa ta, te obligă să pătrunzi adânc în setul de valori, să găseşti resurse, să ai curaj, speranţă, sacrificiu, să acţionezi să-ţi rezolvi criza, să contribui astfel la binele celor din jur. Afacerea de familie nu este egoism, ci părtăşie cu cei cu care lucrezi. Afacerea de familie îţi arată rolul pe care îl ai în familie, în familia extinsă dar şi în comunitate şi prin tradiţii transmit moştenirea setului de valori şi calea spre Dumnezeu.

Scopul afacerilor de familie

Elemenyele pe care le subliniem vin din Biblie:

In Iosua 1:7 Dumnezeu îi spune lui Iosua ”Întăreşte-te numai şi îmbărbătează-te, lucrând cu credincioşie după toată legea pe care ţi-a dat-o robul Meu Moise; nu te abate de la ea nici la dreapta nici la stânga, ca sã izbuteşti în tot ce vei face.” Caracterul se clădeşte pe modul de gândire al fiecăruia, care pleacă de la starea umilă de ROB. Chiar dacă Moise a fost eliberatorul evreilor, dar a rămas rob al lui Dumnezeu. Pentru reuşită Dumnezeu îndrumă spre curaj şi întărire, care se fac prin practică. La baza reuşitei stă munca şi credincioşia făcute după legi stricte dar drepte. De exemplu:
La Faptele Apostolilor 20:35 – „În toate privinţele v-am dat o pildã şi v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie sã ajutaţi pe cei slabi şi sã vã aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuşi a zis: „Este mai ferice să dai decât să primeşti,” - învăţăm că un principiu al afacerii de familie este să dea, nu să primească, fiind astfel binecuvântată. Dacă ne gândim la Exod, cei slabi sunt întotdeauna mai numeroşi, din 12 trimişi să iscodească Israel numai 2 s-au dovedit puternici.
În Efeseni 4:28 - Cine fura, să nu mai fure; ci mai de grabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit. - suntem sfătuiţi să lucrăm cu mâinile noastre ca să dăm celui lipsit. Aceste versetă la fel ca şi tema de la 4:10 – 4:15, asemuie pe cei slabi şi pe cei lipsiţi cu starea copilăriei, adică există speranţa creşterii şi dezvoltării in funcţie de aptitudinile fiecăruia, atâta timp cât condiţiile date de Dumnezeu sunt respectate.
În 2 Tesaloniceni 3:7,8,12 principiile de mai sus sunt sumarizate să lucrăm şi să ne ostenim ca să nu fim povara nimănui şi să nu trăim în neorânduială, mâncând pâinea în linişte, fiind exemplu.

Categorii